Manastirea Calapodesti
Manastirea Sfantul Antipa de la Calapodesti este o manastire cu obste de calugari din judetul Bacau. Manastirea poarta hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, insa mai este ocrotita si de Sfantul Cuvios Antipa de la Calapodesti, odrasla a locului.
Manastirea Calapodesti este situata la 68 de
kilometri sud-est de orasul Bacau, in satul Calapodesti din comuna
Dealul Morii, pe soseaua Bacau – Secuieni – Izvorul Berheciului – Dealul
Morii – Frumuselu. Din satul Banea, inainte de Dealul Morii, se poate
folosi o poteca ce urca dealul, poteca pornind de la 150 de metri de
statia de autobuz. Fata de orasul Adjud, Manastirea Calapodesti se afla
la o distanta de 37 de kilometri nord-est.
Intemeierea Manastirii Calapodesti este strans legata de una dintre dorintele calugarului Alexandru – Sfantul Antipa Romanul.
Acesta s-a nascut in satul Calapodesti, in anul 1816. Dupa intrarea, ca
frate, in Manastirea Caldarusani, fratele Alexandru a plecat la Sfantul Munte Athos, unde va fi tuns in monahism. Dupa 20 de ani, Antipa s-a intors in tara, cu gandul de a inalta un schit.
Neputand ridica un schit cu resursele locale, Sfantul Antipa va pleca in Rusia pentru a strange ajutoare. El se va stabili la Manastirea Valaam, unde va primi si Taina Hirotoniei.
Aici, el va trai vreme de 17 ani. Dorinta de a intemeia un schit in
Romania nu a mai ajuns fapt, datorie preluata de urmasii sai din
Calapodesti.
Pentru a i se realiza dorinta Sfantului Antipa,
de a ridica un schit in tara, si pentru amintirea vredniciei sale,
credinciosii din satul Calapodesti si satele vecine au cerut infiintarea
unei manastiri. Dorinta lor a fost bine primita de Episcopia Romanului,
care in anul 1997 il numeste pe Ieromonahul Ghenadie Dinga sa se ocupe
de ridicarea constructiilor necesare si organizarea unei obsti de
calugari.
Intrarea in incinta manastirii se face pe o poarta
masiva din stejar,aflata pe latura vestica,pe axa centrala a noii
biserici,in constructie. Incinta este imprejmuita cu gard de uluca,
obste monahala purtand grija de curatenia acestuia.
Biserica manastirii a fost pana la infiintarea
manastirii,biserica de enorie,ca filie a Parohiei Melescani si a fost
ctitorita de preotul Ioan Mihalache, in anul 1889, iar mai apoi
renovata, intre anii 1993-1995. Biserica este o constructie din zid, in
forma de cruce, cu lungimea de 18 metri si latimea la abside de 8,5
metri. Aceasta are altar, naos, pronaos si pridvor inchis. Altarul este
luminat de o fereastra asezata la rasarit. Iconostasul, din lemn
sculptat, este inalt pana la bolta.
Naosul, foarte spatios in comparatie cu pronaosul,
are absidele largi dar putin profunde. Este luminat de doua ferestre pe
abside si cate una pe peretele sudic si nordic. Se delimiteaza de
pronaos printr-un zid cu o mare deschidere. Pronaosul, putin spatios, nu
este luminat.
Pridvorul inchis este spatios, luminat de doua
ferestre pe peretele vestic. Toate ferestrele sunt din lemn, mari,
inalte si late, dreptunghiulare, terminate in arc.
Intrarea in pridvor se face prin partea sudica, pe o
usa masiva din lemn de stejar intr-un canat. Pe pronaos este o turla
oarba octogonala, cu un coif piramidal. Pardoseala este din dusumea de
scandura, numai in pridvor este din ciment. Acoperisul este din tabla
zincata. Fatadele sunt tencuite si zugravite in calciu de culoare gri
inchis.
Pictura bisericii monahale a fost realizata intre
anii 1994-1995. Pictura este realizata in tehnica tempera, pe fond
albastru si stele galbene, cu contributia financiara a credinciosilor.
Corpul de chilii se afla pe latura nordica a incintei si este construit
din paianta fiind acoperit cu tabla zincata.
Prin stradania protosinghelului Pahomie Ieremia,actualul staret al
manastirii,se construieste o noua biserica ce va fi o adevarata
catedrala,demna de a gazdui moastele Sf.Antipa.Constructia este la
stadiul de bolta,turnata din beton armat,urmand a se ridica turla
principala dupa care sa se construiasca acoperisul.
Vietuitorii, in numar de 6,duc viata de obste iar programul liturgic
zilnic include toate cele sapte laude si Sf.Liturghie.
Sfantul Cuvios Antipa de la Calapodesti – viata in Romania
Sfantul Antipa s-a nascut in secolul al XIX-lea, in Moldova, a ajuns apoi in Sfantul Munte Athos si a trecut la cele vesnice in Manastirea Valaam, situata pe o insula din Lacul Ladoga, in Rusia, la nord de Sankt Petersburg, dupa 17 ani de nevointa in acest loc.
Alexandru s-a nascut in anul 1816, in satul
Calapodesti, din judetul Bacau, intr-o familie de clerici. Parintii sai
dreptcredinciosi erau Gheorghe si Ecaterina Luchian. Ca sa ne dam seama
de atmosfera din familia in care a copilarit sfantul, este suficient sa
spunem ca tatal sau era diacon in biserica satului, iar mama s-a calugarit mai tarziu, primind numele de Elisabeta.
In „Patericul Valaamului„
gasim scris ca cei doi soti nu au avut copii mult timp, insa, in cele
din urma, rugaciunile le-au fost ascultate si Dumnezeu le-a daruit un
prunc pe care mama sa l-a nascut fara dureri si care din botez s-a numit
Alexandru. Despre copilul Alexandru mai stim ca lua in manutele sale
serpi veninosi si, spre mirarea si spaima tuturor, acestia nu-i faceau
nici un rau.
Sfantul Antipa Athonitul – viata in Sfantul Munte AthosLa varsta de 20 de ani a intrat ca frate in obstea Manastirii Caldarusani;
aici s-a nevoit, ducand o viata plina de lipsuri si de necazuri, vreme
de doi ani si tot aici s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor,
iar sub povatuirea schimonahului Ghedeon, un pustnic ce petrecea de
aproape 30 de ani in apropierea manastirii, a deprins Sfantul rugaciunea
mintii.
In tara, el va ramane timp de doi ani, dupa care va
pleca la Sfantul Munte, dornic de desavarsire. In Sfantul Munte Athos se
va opri la Schitul Lacu, unde va fi tuns calugar. Acest schit era
renumit pentru asprimea vietii idioritmice pe care o duceau monahii. In
aceasta randuiala va petrece si Cuviosul, insa in inima lui crestea in
continuu dorinta de desavarsire.
Ca urmare, dupa 15 ani de vietuire la acest schit, Cuviosul se va muta la Manastirea Esfigmenu, una dintre cele mai vechi manastiri ale Sfantului
Munte. Aici va sta timp de patru ani, perioada in care el va primi
marele si ingerescul chip, sub numele de Antim. Tot in aceasta perioada,
Antim va fi hirotonit diacon.
Cu sfatul duhovnicului, Sfantul Antipa a intrat mai apoi in nou formata obste a Schitului romanesc Prodromu,
ce se zidea atunci prin grija si osardia parintilor Nifon si Nectarie.
Astfel, dupa aproape doua decenii de la sosirea sa in Athos, Antim
ajunsese cunoscut ca un parinte imbunatatit, mare sihastru si iubitor al
Rugaciunii lui Iisus.
Nedorind insa slava si lauda oamenilor, in anul 1860,
luand binecuvantare, paraseste Athosul si se reintoarce in Moldova,
vietuind in manastirile din preajma Iasului. Aici insa nu va ramane
multa vreme, datorita tulburarilor provocate de multimile de credinciosi
care auzisera despre el si veneau la el, cerand ajutor si sfat.
Sfantul Antipa de la Valaam – viata in Rusia
Va pleca spre tinuturile Rusiei, si va poposi la Lavra Pecerska,
ce era pentru credinciosii rusi un nou Ierusalim. De aici va merge in
nord, iar in anul 1865 va poposi la Manastirea Valaam, unde se va si
stabili, vazand buna randuiala de aici. Aici va petrece timp de 17 ani,
perioada in care s-a invrednicit si de Harul Preotiei, datorita si
multelor sale calitati duhovnicesti. Numele si faptele sale minunate se
vor raspandi cu repeziciune in nordul Rusiei,
ceea ce va avea ca efect multimi de credinciosi veniti in pelerinaj la
Valaam, pentru a putea vorbi cu alesul lui Dumnezeu. El se va invrednici
si de daruri minunate, precum cele ale profetiei si vederii cu duhul.
In chilia lui nu era nici pat, nici scaun. Lunile, miercurile si vinerile de peste an, precum si in cea dintai saptamana a postului Sfintelor Pasti, nu gusta si nici nu bea nimic, iar in restul zilelor ii era de ajuns mancarea pe care o primea sambata la pranz.
Sfantul Antipa si-a cunoscut sfarsitul mai inainte cu trei zile, cand icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului
s-a ridicat cu zgomot in aer si, in timp ce restul icoanelor din chilie
au cazut, s-a asezat singura pe pieptul Sfantului. Dupa trei zile, in
chilia sa de la Valaam, in timp ce ucenicul sau ii citea Acatistul Maicii Domnului, Sfantul Antipa a adormit in pace, in varsta de 66 de ani.
Dupa o indelungata viata petrecuta in nevointe
calugaresti, ieroschimonahul Antipa isi va da viata in mainile Domnului,
in ziua de 10 ianuarie 1882, la varsta de 66 de ani, si va fi
inmormantat in gropnita de obste a Manastirii Valaam.
|
|
Datorita faimei sfinteniei, de care Cuviosul se bucura inca din viata, un ucenic al sau, ieromonahul Pimen va scrie in 1883 „Viata Cuviosului Antim„.
In anul 1906, calugarii de la Sfantul Munte, care-l cunoscusera pe
Cuvios, l-au trecut pe acesta in randurile sfintilor, in cartile lor de
cult. Acest fapt are pentru noi o semnificatie deosebita, deoarece el
este singurul calugar atonit roman, care a fost trecut in randul
sfintilor printr-o canonizare spontana, venita indata dupa trecerea sa la cele vesnice, ceea ce constituie si un temei pentru recunoasterea sfinteniei sale de catre biserica stramoseasca.
Sfantul Antipa de la Calapodesti – Sfintele Moaste
Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat pe Sfintul Cuvios Antipa de la Calapodesti in anul 1992, iar slujba sa a fost intocmita anul trecut de catre Prea Sfintitul Ioachim Bacauanul, actualul arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului.
Sfintele sale Moaste se afla imprastiate pe la mai multe sfinte locasuri de rugaciune. Astfel, cunoastem despre urmatoarele: Manastirea Christiana, din Bucuresti; Manastirea Suruceni, din Basarabia, unde se afla „bratul drept„ al acestuia; Manastirea Valaam, din Rusia, in Bisericuta Sfintilor Serghie si Herman.
Cu siguranta, particele din Sfintele sale Moaste se afla si in Sfantul Munte Athos, Cuviosul Antipa de la Calapodesti
fiind singurul calugar athonit roman trecut in randul sfintilor,
canonizarea sa avand loc in Sfantul Munte in urma cu 100 de ani.
