Satul Teiuş este aşezat în partea de sud-est a Oraşului Bacău, între
satele Parava şi Gîşteni, (comuna Răcăciuni), pe dealul Teiuşului, fiind
aşezare veche, dar totuşi mai nouă ca satul Parava. Data precisă asupra
satului Teiuş lipseşte.
Satul are o biserică şi o şcoală primară de 4
ani.
Locuitorii satului sunt de origine română şi religie ortodoxă.
Ocupaţia principală a sătenilor este agricultura. Numărul total al
enoriaşilor este de 211 suflete.
Numele satului, după spusele bătrânilor, se trage de la pădurile mari de
tei ce se aflau pe acest loc.
Construcţia bisericii a fost proiectată din 1912, prin devizul aprobat
de Ministerul Cultelor, Administraţia Casei Bisericii cu nr. 22380 din
12.08.1912 si prin binecuvântarea Sf. Episcopii a Romanului cu nr.
1349/1912.
Din cauza evenimentelor 1913-1916-1918 şi a delăsării unor anumiţi
factori din conducerea administrativă a parohiei, s-a întârziat cu
executarea construcţiei bisericii până în 1925, an în care a fost dată
cultului.
Această biserică s-a construit pe terenul donat de enoriaşi în
care se află şi cimitirul.
În anuarul din 1909 la pag.393 (Arhivele Statului Iaşi) se menţionează
că biserica veche din Teiuş (care a fost adusa din pădurea de la sudul
satului Parava) ar fi fost construită din lemn în 1847 şi că la această
dată (1909) e într-o stare rea.
După spusele bătrânilor, această biserică ar fi aparţinut călugărilor
greci care, în urma secularizării averilor mânăstireşti din 1863
părăsesc schitul iar biserica este demolată şi reconstituită la Teiuş,
în mijlocul cimitirului unde se mai afla în stare de ruină, în toamna
anului 1943.
Din biserica veche s-au mai păstrat în biserica nouă icoanele de pe
catapeteasmă. Nu se cunoaşte pictorul şi execuţia lor.
Nu se ştie dacă şi icoana împărătească „Maica Domnului” ce se păstrează a
făcut parte din ansamblul icoanelor vechi executate la aceeaşi dată şi
de acelaşi pictor, căci are mai jos inscripţia în litere chirilice
„Această icoană este lucrată cu cheltuiala Pr. Costache Savin şi
presvitera Ana în anul 1864.”
Biserica cea nouă e construită din lemn pe temelie de beton tencuită
interior şi exterior, o turlă tot din lemn şi acoperită cu tablă.
Privită exterior are un aspect bine proporţionat.
Arhitectul care a construit-o e tot arhitectul D.Spiru.
Construcţia fiind suportată de enoriaşi a fost reparată în 1948
aplicându-se tencuieli interioare şi exterioare.
Construcţia bisericii s-ar încadra într-un stilul moldovenesc,
catapeteasma este din lemn sculptat simplu, necunoscându-se executantul.
Pictura icoanelor de pe catapeteasmă, a fost executată în ulei pe
scândură de tei de către pictorul J. Zarma din Turnu Severin în
1924-1925.
In anul 1995 sub iniţiativa PC Preot Cepoi Ghe. încep lucrările de
reabilitare a bisericii prin pictarea interiorului si văruirea
pereţilor exteriori. Aceste lucrari au fost continuate de PC Preot C-tin
Abageru pana in anul 1997 când a avut loc sfinţirea bisericii de Prea
Sfinţitul Episcop Eftimie, ajutat de un sobor de preoţi conduşi de P.C.
Protopop Radu Vasile.
In anul 2006 a fost schimbata tabla de pe acoperiş împreuna cu o parte
din lemnăria care putrezise din cauza infiltraţiilor produse de
precipitaţii, asociate cu vântul foarte violent din aceasta zona. Tot in
acest an a fost montata centrala termica împreuna cu 9 calorifere din
otel, iar in anul următor 2007, au fost înlocuite uşile exterioare din
lemn cu altele metalice.
In anul 2009 au fost finalizate in incinta
bisericii in partea de nord, o sala de prăznuire si un birou parohial,
sfinţite de Preasfinţitul Episcop Dr. Ioachim Băcăuanul.
Biserica nu are obiecte de valoare artistică preţioase, ci numai din
punct de vedere istoric (câteva din icoanele rămase de la biserica veche
aşa cum s-a menţionat mai sus).
Clopotniţa este plasată la intrarea în curtea bisericii partea de vest.
În timp nefavorabil si mai ales iarna, la Teius nu se poate ajunge
decât pe jos si cu mare greutate.
PAROH
Pr. Bărăscu Gabriel Marius
PAROHIA PARAVA,
Biserica cu Hramul „SF. VOIEVOZI”
Satul Parava este situat în partea de sud a judeţului Bacău şi se
întinde pe o lungime de 3 km. Este străbătut de-a lungul de pârâul cu
acelaşi nume care, unindu-se cu alte pâraie se varsă pe dreapta râului
Siret.
Prin satul Parava trece drumul ce face legătura dintre şoseaua
Bucureşti – Bacău şi oraşul Oneşti, trecând prin satul Dumbrava.
Este asezat între dealuri, având la nord com. Răcăciuni şi satul Teiuş,
iar la sud satul Drăguşani.
De o parte şi de alta a centrului satului
sunt uliţe care în ultimul timp s-au mai sistematizat. Este o aşezare
veche, insa data exacta a înfiinţării acestui sat nu se cunoaşte.
După
tradiţie şi spusele bătrânilor satul ar data de pe vremea lui Ştefan cel
Mare când, o anumită familie cu numele de Pîrvu s-ar fi aşezat în acest
loc, întemeind satul Parava.
Satul Parava are două biserici: una veche de cimitir cu hramul
„Sf.Voievozi” şi alta nouă în mijlocul satului, cu acelaşi hram, în
stânga drumului comunal şi-n dreapta paraului Parava.
Locuitorii satului sunt de naţionalitate română, religie ortodoxă cu
excepţia a doua familii din 2 suflete, religie neoprotestanta de ziua a
şaptea. Ocupaţia principală este agricultura cu ramurile principale:
viticultura, pomicultura, grădinăritul şi zootehnia.
Numărul enoriaşilor ortodocşi este de 710 suflete, iar alte confesiuni 2
suflete.
Mulţi tineri sunt plecaţi la munca in străinătate, mai ales in Italia.
Construcţia bisericii parohiale are la bază un trecut cam îndelungat.
Din 1906 s-a luat iniţiativa pentru construirea unui locaş de
închinăciune, deoarece biserica veche nu mai corespundea timpului. S-a
început a se colecta diferite sume, ca în anul 1911 să se facă forme de
licitaţie pentru începerea construcţiei. Datorită unor evenimente şi mai
cu seamă administraţiei locale parohiale, abia în anul 1925 se pune
piatra de temelie începându-se zidirea locasului pe terenul din hotarul
siliştii casei parohiale cumpărat de enoriaşi de la Dumitru Zaharia
(dupa cum se constată prin actul întocmit de Tribunalul Focşani-Putna cu
nr.4126 din 1912 menţionat şi în procesul-verbal nr.1 din 9-04-1930).
Biserica este construită din cărămidă, pe temelie de beton în formă de
cruce, pictată în interior, iar exteriorul în var, în afară de frontal
şi firidele din jur împrejur, pictate in ulei in anul 2001. Este
învelită cu tablă.
Biserica privită exterior are un aspect bine proporţionat, împodobit cu
două turle din zid. În prima turlă de la intrare sunt aşezate clopotele.
Construcţia a fost efectuată de antreprenorul Constantin Spir după
planul dat de Casa Bisericii prin Ministerul Cultelor.
Fondul pentru construcţie a putut fi în majoritate suportat de enoriaşii
satului şi completat prin colecte.
Planul iniţial al bisericii era
numai cu o singură turlă, însă, la sfatul cetăţenilor mai ambiţioşi
planul a suferit modificări, adăugându-se o a doua turlă ce ţine loc şi
de clopotniţă. În urma cutremurului din 1940, biserica a suferit multe
avarii mai cu seamă la prima turlă restaurată din nou de antreprenorul
Stoian Dumitru din Focşani în 1941. La venirea Pr. Savin Gheorghe în
octombrie 1943, biserica se afla în roşu şi acoperită.
În timpuri de mari evenimente şi prefaceri sociale s-a continuat cu
diferite executări de lucrări până a reuşit să se termine în 1956. A
fost sfinţită la 10 iunie 1956 si redată cultului conform
procesului-verbal din 9 iunie 1956 şi recepţia de la 10 iunie 1956.
Stilul în care se încadrează construcţia bisericii este cel
bizantin-moldovenesc. Biserica a fost pictată total în interior în
frescă de către pictorul Adolf Cantini, iar in anul 1994, sub
coordonarea preotului Cepoi Gheorghe, se renovează pictura interioara in
totalitate si sunt executate reparaţiile necesare.
In anul 1999, sub îndrumarea P.C. Preot Constantin Abageru biserica este
renovata in exterior prin decaparea tencuielii pana la cărămida, pe
toata suprafaţa, inclusiv turlele, sunt spălate zidurile si se aplica un
strat de tencuiala după care se aplica un strat de praf de piatra cu
ciment alb. Acoperişul este reparat si tabla a fost tratata împotriva
ruginii, aplicându-i-se apoi doua straturi de bronz aluminiu.
In anul 2004 au fost înlocuite ferestrele vechi din fier corner cu
altele din profil PVC (Rehau) cu geam termopan. In acelaşi an s-au
construit 145 m de gard, din scândura de brad acoperit cu tabla, care
înconjoara curtea bisericii.
Sunt pictate in exterior ocniţele si firidele de sub grinda precum si
icoanele hramului la intrarea in Biserica si pe stâlpii porţii.
Catapeteasma sculptată în stejar de către sculptorul Dumitrescu în
atelierele Sf. Patriarhi în 1955. este dată cu bait şi ulei. E în stare
bună, şi nu prezintă valoare din punct de vedere artistic.
Pictura
icoanelor de pe catapeteasmă a fost executată de acelaşi pictor în 1955,
în ulei pe lemn de tei în stilul, celei neobizantine.
Culorile predominante la această pictură sunt albastru, roşu şi galben.
Ca obiecte mai de preţ în această biserică se află: două policandre din
bronz, unul cu 18 lumini, al doilea cu 6 lumini donat de familia
Pr.Gheorghe Savin, un sfeşnic de bronz pentru Sf. Masă cu 7 lumini,
Sf.Evanghelie legată în metal şi suflată cu aur (noua) , un sfeşnic
pangar cu 21 lumini (de inox), toate donate de credincioşi. Familia
Jenică Toma a donat bisericii icoana împărătească a Maicii Domnului
suflata în argint.
Biserica este înzestrată suficient cu obiecte necesare cultului, are
centrala termica montata in anul 2005 si uşi metalice montate in 2007.
Starea actuală a bisericii este bună.
La Parava se ajunge pe drumul european DN 1, iar la ieşirea din
Racaciuni se merge la dreapta aprox. 4 Km. Lungimea traseului Bacău –
Parava este de 32 km.
PAROH
Pr. Bărăscu Gabriel Marius
PAROHIA PARAVA,
Biserica de cimitir cu hramul „Sf.Voievozi”
Biserica ce se descrie mai jos are hramul „Sf.Voievozi”si a fost
construită aproape la intrarea în satul Parava, in locul capelei de
cimitir, demolata de enoriaşii satului datorita gradului ridicat de
uzura.
În jurul bisericii se află cimitirul satului, împrejmuit, aliniat şi
bine îngrijit.
Zidirea bisericii a avut loc intre anii 1970-1976, iar
lucrările de construcţie au fost conduse de vrednicul de pomenire PC
Preot Savin Gheorghe, ajutat de Consiliul Parohial si enoriaşii satului
Parava.
Biserica este de forma dreptunghiulara, având la intrarea laterala
dinspre S alipit corpul clopotniţei, încadrat in construcţia
propriu-zisa. Zidurile sunt din cărămida, acoperişul din tabla, gemurile
din fier cornier cu sticla mata, cu o catapeteasma de excepţie lucrata
in lemn de tei si icoane foarte expresive realizate de pictorul Seto.
Lungimea interioară a bisericii e de 14,1 m, lăţimea 6 m, înălţimea de
5,6 m, grosimea peretelui de 0,4 m, iar suprafaţa totală e de 85 m.p.
In anul 1997, sub indrumarea P.C. Preot Constantin Abageru, biserica
este renovata in exterior si este pictata in interior in tempera de
catre domnul Roscan Aurel. Sunt cumparate doua policandre de bronz noi.
Acoperişul este reparat si tabla a fost tratata impotriva ruginii
aplicându-i-se apoi un strat de bronz aluminiu. Toate aceste lucrări au
fost suportate de familia Piscu C-tin si Livia din Bacau, fii ai satului
Parava. Biserica este sfinţita de Prea Sfinţitul Episcop Eftimie,
ajutat de un sobor de preoţi conduşi de P.C. Protopop Radu Vasile, in
anul 1998.
In anul 2007 s-au inlocuit usile vechi de la intrare si de la Sf. Altar
cu altele metalice, s-a indreptat pardoseala si s-au montat placi de
gresie in tonul picturii si catapetesmei, s-au construit doua sobe de
teracota, a fost scoasa duşumeaua din Sf. Altar, s-a turnat sapa si s-a
montat parchet melaminat. Acum lucrarile au fost suportate si de
enoriasii satului, cu o contributie semnificativa a fam. Zaharia Viorel
si Magda din Bacau.
Pentru enoriaşii satului Parava, acest locaş încheagă amintirile din
trecut şi datorită cimitirului îi dau importanţă. Slujbe cu Sf.Liturghie
se fac la moşi şi la sfinţii mai importanţi. În acest locaş se oficiază
slujba înmormântării celor ce se înhumează în acest cimitir.
PAROH
Pr. Bărăscu Gabriel Marius
