Parohia Bălcuţa are în componenţă satele: Sascut-Sat (partea vestică-
zisă Bălcuta), Valea-Nacului si o parte din Fântânele (cca 40 de familii) are
un nr. de 360 familii, cu suflete, aparţinătoare de Biserica Parohială „Naşterea Maicii Domnului” .
ÎNCADRARE ISTORICĂ.
Comuna Sascut este aşezată pe Valea Şiretului mijlociu, între partea sudică a culmii Pietricica – Şoseaua E 85 şi barajul Bereşti.
Conform Istoricului Vasile Pârvan („Getica”), spaţiul extra-carpatic şi Valea Siretului au fost locuite din epoca neolitică şi epoca bronzului mijlociu de populaţie traco-geto-dacică (1800-1300 î.e.n), cu peste 250 aşezări numai în județul Bacău – majoritatea aparţinând culturii monteoru.
Neamul geţilor este menţionat1 de istoricul antic Herodot, în legătură cu expediţia iui Darius la Dunăre (514 î.e.n): „Aceştia se cred nemuritori”
Se cunoaşte existenţa a trei aşezări de tip „Davă” pe Valea Şiretului, identificate cu: Piroboridava, Transidava şi Zargidava, ce aduc mărturii arheologice civilizaţiei geto-dacă pentru perioada Burebista-Decebal.
Zona Şiretului Mijlociu a cunoscut şi civilizaţia dacilor liberi de la est de Carpaţi, apoi civilizaţia carpilor sec II-III – cu o puternică influenţă romană.
„Urmaşii geto-dacilor, ai daco-carpilor din sec. II-III e.n au constituit factorul etno-cultural de bază a dezvoltării istorice în bazinul Siretului Mijlociu, în epoca desăvârşirii etnogenezei românilor.”2
Se crede că originea cuvântului Sascut provine din „contopirea” cuvintelor „Şaas” și „Cut” (maghiară: „o sută de fântâni”.), ori „Drumul sasului” (Drumul comercial n-sud). Fântâna Sasului.
Prima atestare documentară arătă o colonizare (între 1211-1225) a cavalerilor teutoni, „…români, saşi şi secui trec în Moldova, în părţile Putnei, Trotuşului, Bacăului”.
Alt document din 1596 – uricul dat de Eremia Movilă – arată „Hotarul Sascutului” viața religioasă.
În apropierea zonei Răzeşeşti – viticole, Pânceşti-Conţeşti, pe Valea Pârâului Bălcuţa, se aşează o comunitate de mocani şi pălmaşi, vecini cu urmaşii coloniştilor transilvani. Biserica veche construită din lemn, are o inscripţie la Sfânta Masă din 1874. Primii slujitori au fost preoţi-călugări.
Conform tradiţiei locale, populaţia Bălcuței s-au aşezat pe aceste locuri, prin transhumantă.
Componenţa mocănească a satului provine din zona Câmpuri( Moş Ion Roată), Vrancea şi din zona Bâlca – Coțofănești Bacău. O familie întemeietoare este Balcanu, care va da denumirea Pârâului şi a parohiei și un diminutiv: Bâlca – (Bălcuţa). Ocupaţia principală a locuitorilor – creşterea animalelor, agricultura şi meşteşugitul (prelucrare).
Localnicii şi-au dorit mult construirea unei biserici, actualizată.
Sub conducerea preotului Honoriu Filimon, după un proiect provenit din nordul Greciei (Macedonia), între anii 1927-1931, este construită biserica nouă. Hramul bisericii este „Naşterea Maicii Domnului”. Zidăria este din cărămidă arsă, pe temelie din beton, fără centuri, are trei turle, firide pictate sub streaşină.
Pictura este în ulei şi a fost executată de Theodor Zarma – profesor din Turnu Severin. Ca arhitect figurează ing. Ioan Manolescu – Focşani, antreprenor A. Spiru.
Lucrarea totală a costat 1.600.000 lei, colectaţi prin sârguinţa parohului şi dărnicia poporului. A fost sfinţită la 18 septembrie 1932 de Prea Sfinţitul Episcop Lucian Triteanul, titular la Roman .
Avea: 9,1588 HA pământ, pentru personal şi o casă parohială nouă, construită din bârne, pe teren donat, în suprafaţă de 0,1181 HA.3
Cutremurul din 1940 provoacă avarii. Cele două turle (vest) s-au dărâmat complet,zidăria a căpătat fisuri, pictura interioară s-a dărâmat.
Reparaţia este începută pe timpul Pr. I. Avram, continuată (după 1952) de preotul Vasile Lupescu.
Cele două turle vestice au fost refăcute din lemn, în exteriorul bisericii s-au ridicat 8(opt) contraforți din beton şi s-au introdus trei ancore de fier (în interior). Pictura a fost renovată (1954) de pictor Vasile Pascu – Focşani.
Stilul în care se poate încadra această biserică este cel oriental –
moldovenesc.
Poate fi considerată o capodoperă a bisericii, mobilierul sculptat.
Deosebite sunt:
a) catapeteasma, din stejar masiv, sculptată în formă de rozete, viță de vie, cu frunze şi struguri (motivul Sfântului Potir). Sculptori – Ioan Mancaş din Roman şi Iorgu Săpătoru (inscripţionat).
b) strana arhierească, impozantă, masivă la picioare, strana are doi lei (simbol al puterii).
c) amvon, broderie din lemn de stejar, vultur bizantin, cu aripi deschise.
Biserica a fost reparată (insuficient) după cutremurele din 1977 (martie), 1986 (august) şi 1988. Lucrarea a început în 1985, coordonator: ing. Ov. Manolache, Episc. Romanului, zidari din Râmnicul – Sărat.
S-a montat o centură în jurul bisericii (sub streaşină), legată cu armătură spre Turla-Pantocrator, s-a injectat cu beton. A fost repictată de Sevastița Nedelcu, actuala stareţă la mănăstirea Vladimireşti – Galaţi (octombrie 1987- septembrie 1988).
In prezent necesită reparaţii interioare şi exterioare (consolidare, cu stâlpi de beton – boean -drugi….’)

CONSTRUCTII NOI
1. Clopotniţă – 1985(la intrare )
2. Monumentul Eroilor (curtea bisericii) 1986
3. O căsuţă – în curtea vest bisericii două camere + anexă (1987)
Casa praznicală (5 camere, 1. Paraclis, 2. Camera mare, 3 bucătărie, 4. Anexa, 5. Camera 5/5 – poate fi camera mortuară)
4. Casa parohială veche (demolată) – 1999
Casa parohială tradiţională nouă (2001) – 10,55-16 m: – 3 camere, bucătărie, baie, cămară, hol mare în formă de L
Distanţa până la: – Gara Sascut – 5,8 km
– Urecheşti – 8 km
5. Proiect aprobat pentru construirea unei case praznicale, cu dimensiunile de 6/12, 2 camere (camera mortuară4/6, camera mare 8/6)

Preot Paroh,
Miron Ionuț Constantin