Satul Valea Seaca este situat în partea de sud a județului Bacău, înșiruindu-se pe o lungime de aproximativ 10 km, fiind situat pe vale de pârâu ,artera principala a drumului șerpuind potrivit culoarului pârâului.

Parohia Valea Seacă II se afla în partea de vest a comunei, spre pădure. Populația se compune din români de religie ortodoxă și stilistă precum și rromi penticostali, aceștia din urmă având casa de rugăciune pe teritoriul parohiei.

Majoritatea credincioșilor ortodocși sunt pensionari de C.A.P. și de stat, câțiva fiind angajați la diferite instituții. Satul Valea Seaca prezintă o vechime de peste patru mii de ani, afirmație ce se întemeiază pe rezultatele obținute în urma săpăturilor arheologice efectuate în ultimii ani pe raza comunei.

Ca mărturie elocventă, o parte din obiectele descoperite de colaboratorii științifici ai Academiei Romane și a cadrelor de specialitate ale Muzeului Județean de istorie Bacău, sunt expuse la acest muzeu. Locul unde a fost descoperită această vatră se numește ,,Țitelca’’ – se află în apropierea șoselei europene E85 – este o ridicătură de pământ naturală, de dimensiuni reduse în apropierea firului de apă a Siretului.

Cu scurgerea veacurilor, această primă așezare devenind neîncăpătoare, se va strămuta către nord, aproximativ la 500m, pe un teren plat, mai încăpător, care astăzi poartă numele de ”Țintirim”, și a continuat să ființeze nestrămutat până în preajma anului 1500. În preajma acestui an și în urma invaziei tătare s-au dat lupte grele pe valea Bârladului și a Siretului. Oștirea moldoveană a trebuit să se retragă spre valea Trotușului, năvălitorii ajungând cu jaful până la Țintirim. Puși în fața acestui pericol, locuitorii de pe vatra Țintirim s-au retras în tainiță de codru pe valea unui pârâu numit Valea Seacă. Deoarece vatra veche a satului a fost pârjolită și spulberată de năvălitori, locuitorii au fost nevoiți să rămână definitiv pe această vale de pârâu, astfel luând naștere satul Valea Seacă. Atât noua vatră cât și răzășia moștenită de locuitorii din Valea Seacă a fost dăruită localnicilor de însuși Ștefan Cel Mare ca semn de prețuire pentru actele de vitejie.

Eroismul celor din Valea Seacă și a celor din satele dimprejur s-a vădit în marea luptă dată și câștigată de moldoveni la poalele codrului lui Făurel, când hoardele năvălitorilor au fost zdrobite de locuitorii satelor din zonă puși sub comanda lui Făurel Boghină, staroste al plaiului. Odată cu împământenirea pe noua așezare, localnicii au ridicat și locaș creștinesc de închinăciune, bisericuță din lemn masiv. Această bisericuță a fost ridicată pe sprânceană de deal, aflată astăzi în cuprinsul proprietății credinciosului Gheorghe Popa, unde și astăzi se mai poate vedea vechiul prestol.

Aproape trei secole această bisericuță a servit nevoilor religioase ale credincioșilor până către anul 1780, când, devenind neîncăpătoare, s-a hotărât construirea de către întreaga obște a unui nou locaș de închinăciune, actuala biserică parohială. Data exactă când a fost construită biserica parohială nu se cunoaște, neexistând niciun document în acest sens. Totuși, potrivit unor inscripții aflate pe unele icoane din catapeteasmă, rezultă că biserica ar fi fost construită în jurul anului1785, înaintea acestei date exista în parohie vechea biserică din lemn, cu hramul ”Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” și Sf. Nicolae, dar care devenind neîncăpătoare a fost dăruită locuitorilor din satul Orbeni de Sus în anul 1785, unde ființează și astăzi.

 Actuala biserică parohială este construită pe temelie de blocuri de piatră iar zidăria este făcută din cărămidă arsă. Este construită în formă de cruce și este învelită cu tablă, așternută peste șindrilă cu care a fost învelită inițial. Aspectul exterior al bisericii este bine proporționat și biserica fiind ridicată pe sprânceană de deal, este vizibilă de departe. Deasupra bisericii se află o turlă care pe timpuri servea drept clopotniță, astăzi clopotele fiind așezate într-o clopotniță separată, la intrarea în curtea bisericii. La exterior, biserica este tencuită în praf de marmură iar la interior este împodobită cu pictură în tehnica ”fresco” fiind executată in anul
1987 de către pictorul Dimitrie Vasilcin . Biserica ,,Sf. Nicolae’’
din parohia Valea Seacă II nu posedă obiecte de inventar din metale
preţioase si nici odoare de valoare istorică ,artistică sau
patrimonială,nefiind in lista monumentelor istorice.

În decursul
vremurilor, biserica nu a suferit nici o modificare arhitectonică
,singurele modificări fiind învelirea cu tablă si mutarea clopotelor in
clopotniţa anexă pentru a micşora presiunea exercitată de acestea asupra
turlei. Starea actuală a bisericii este bună dar necesită restaurarea
picturii la interior şi la duşumele. După înfăţişarea de ansamblu
,biserica poate fi încadrată in stilul arhitectonic moldovenesc.

De o valoare aparte este catapeteasma din lemn cu
icoane pictate pe scândura de tei , pictura icoanelor fiind in stil
bizantin. După inscripţiile de pe icoanele catapetesmei rezultă că
acestea au fost pictate in anul 1858, fără a se cunoaşte insă pictorul
executant.

 Biserica este dotată cu toate cele necesare
desfăşurării în bune condiţii a serviciilor religioase.

Parohia Valea Seacă II are casă parohială construită
intre anii 1992-1999, aflată in apropierea bisericii parohiale la 100m.
Casa a fost racordată la reţeaua comunală de alimentare cu apă şi s-a
realizat instalaţie sanitară în anul 2009.
Distanţa de la parohie la Protoieria Sascut este de 8
km,iar până la Centrul Eparhial este de 90 km.
Astăzi, parohia Valea Seacă II are in componenţa
sa un număr de 170 de gospodării ,majoritatea văduvi.

Având în vedere şi cultul penticostal şi cel de rit vechi, parohia face parte din categoria parohiilor misionare.
Distanţa de la parohie la Protoieria Sascut este de 8 km, iar până la Centrul Eparhial este de 90 km.
Dintre preoţii slujitori care s-au ostenit pentru a menţine vie credinţa strămoşească a acestei parohii amintim pe Pr. Roman Grigore, Pr. Străistaru Alexie (a slujit peste 50 de ani), Pr. Terinte Constantin, Pr. Berea Vasile, Pr. Bălan Marian.

Începând cu luna iulie 2011 este numit Paroh, Preotul Popa Adi Cătălin.

Preot Paroh Popa Adi Catalin