Satul Huțu este situat în partea de nord a comunei Găiceana. Cele 120 de familii cu 520 de suflete cât numără în total sunt români ortodocși și au ca ocupație agricultura. Numele satului provine de la numele de huțeni, oameni care au fost aduși în vechime din nordul Bucovinei ca lucrători la pădure și care stabilindu-se aici cu timpul au format satul. Satul are o vechime foarte mare, mărturie fiind obiectele descoperite în urma unor săpături efectuate în localitate. Între aceste obiecte amintim: monezi și o statuie antropomorfă, care fiind trimisă spre analiză și cercetare la Academia din București, s-a dovedit că datează cu foarte mulți ani în urmă. Ca document oficial este consemnarea din Marele Dicționar Geografic al României din 1900, care vorbește despre construirea unei biserici în acest sat de către Nechita Rusu în anul 1799, biserica din lemn care nu se mai păstrează.

Biserica din satul Huțu a fost începută în anul 1913 dar din cauza lipsurilor de fonduri a fost terminată 1920. Planul bisericii a fost întocmit de inginerul Florea Constantin. Lucrarea a fost executată de frații Lazăr si Ioan Mohora. O parte din materiale au fost aduse de la fostul schit Buzdugani care a fost demolat.

Catapeteasma a fost sculptată de Franț Preis neamț de origine. Pictura a fost executată în tempera de către pictorii Solescu și Niculescu, ucenici ai marelui pictor Tătărăscu.  La terminarea lucrărilor un aport mare la avut preotul Cozma Samoilă și consilierul Voinescu Dumitru. La dotarea cu odoare 1924 când s-a dat cultului, o mare contribuție a avut-o avocatul Iordache Samoilă din București.

Biserica este din cărămidă pe temelie de beton și acoperită cu tablă zincată. Este construită în formă de cruce cu o singură turlă in stil brâncovenesc. Biserica a suferit reparații în anii 1927 și 1942, iar 1957 a fost repictată.

Din 1981 când paroh a fost numit Pr. Lăcătușu Constantin, din cauza timpului și mai ales a cutremurelor a fost necesară o nouă reparație și consolidare. Reparația s-a făcut între anii 1983-1990. S-au turnat opt stâlpi de susținere, două centuri cu tiranți metalici, folosindu-se 20 tone fier beton.

Resfințirea s-a făcut în anul 1991 de Preasfințitul Episcop Eftimie. Biserica în prezent este in stare bună cu toate că în toamna anului 2010 în urma unui incendiu au ars toate odoarele din Sfântul Altar. Cu ajutorul enoriașilor s-au cumpărat toate cele necesare pentru exercitarea cultului. Din august 2010 s-a început construcția unei case praznicale cu, camera mortuară și bucătărie. Lucrarea s-a finalizat în 2012, când pe 4 noiembrie a fost sfințită de către Preasfințitul Ioachim Băcăuanul.

Biserica nu conține obiecte de patrimoniu, singurul obiect de valoare este policandrul de lemn lucrat de deținuții din închisoarea din Galați.

Satul Slătăresa face parte din parohia Huțu. Satul a avut un număr de 120 de familii cu 310 suflete de români ortodocși, având ca ocupație cultivarea pământului. Acest sat datează din prima jumătate a secolului XVIII, care în vechime ar fi avut o biserică construita pe dealul din mijlocul satului. Această biserică din surse neoficiale se pare ca s-ar fi scufundat. În locul bisericii scufundate s-a construit o mică troiță în mijlocul cimitirului. La venirea in parohie a preotului Lăcătușu Constantin cu ajutorul enoriașilor în doar doi ani s-a ridicat o mică bisericuță pe temelie de ciment cu stâlpi și centură de beton, golurile umplute cu chirpici. Acoperișul făcându-se din tablă zincată.

Pictura este făcută pe pal și aplicată pe perete, executată de pictorul Bordei Alexandru.

Biserica a fost împodobită cu odoare de către enoriași prin donație. Aceasta a fost sfințită în 1984 de către Preasfințitul Episcop Eftimie.

Din cauza ploilor din vara lui 1985 satul Slătăreasa s-a scufundat rămânând din sat doar 5 familii. În anul 2010 s-a ridicat o nouă clopotniță pe schelet metalic. Tot în același an s-a înlocuit tabla zincată cu alta nouă.

Satul Ghilăvești face parte din parohia Huțu. Satul are un număr de 60 de familii cu 190  suflete de români ortodocși, având ca ocupație agricultura. Acest sat datează din a doua jumătate a secolului XVII. Tradiția spune că prima biserică din sat a fost construită pe dealul din fața satului de către enoriașii care veniseră ca muncitori la pădure din nordul Moldovei. Prima biserică a fost construită din lemn cu o singura turlă fără să fie pictată.

Cu trecerea anilor s-a simțit nevoia ca biserica să fie mutată în mijlocul satului care se înființase la o distanță de un kilometru. Biserica actuală s-a construit cu materiale de la biserica veche și cu materiale noi donate de enoriași. Biserica s-a construit din lemn, tencuită din pământ și acoperită cu șindrilă.

Înaintând în timp biserica a fost renovată de mai multe ori. Acum este acoperită cu tablă zincata, tencuită cu ciment in exterior. Începând din 2010 s-a început o nouă reparație, consolidându-se pe interior cu plasă din sârmă, tencuită cu ciment.

În prezent biserica a fost înzestrată cu o catapeteasmă noua din stejar sculptată la Târgu Neamț. Cu ajutorul enoriașilor s-a ridica o nouă clopotniță in fața bisericii pe patru stâlpi de ciment. Actualmente se lucrează la definitivarea construirii pridvorului și pregătirea interiorului pentru pictură.

Biserica nu conține obiecte de patrimoniu și nici de valoare deosebită.

                                           Preot paroh, 

                                            Ardeleanu Gheorghe