Satul Glăvăneşti este situat în partea de S-E a judeţului Bacău la o distanţă de aproximativ 80 km de oraşul Bacău. Numele localităţii Glăvăneşti se pierde în negura vremurilor. Pentru prima dată localitatea Glăvăneşti este amintită de domnitorul moldovean Alexandru cel Bun la data de 24 iulie 1428. La început se numea Sinătești, abia din timpul lui Ştefăniţă Vodă (1517-1522) satul se numeşte Glăvăneşti. Petru Rareş dăruieşte pisarului Glăvan jumătate din pământ, în hotarul Sănăteştilor unde apare numele localităţii Glăvăneşti.
Localitatea Glăvăneşti se află în partea de sud-est a judeţului Bacău şi este străbătută de răul Zeletin şi de șoseaua naţională Bacău-Tecuci.
Localitatea se pierde în negura istoriei până în neolitic aşa cum dovedesc descoperirile arheologice din Damacuşa. Începând din 1803 ei sunt cunoscuţi ca mocani de profesie până în ziua de astăzi.
Biserica din localitatea Glăvăneşti cu hramul Sfântul Nicolae a fost zidită în anul 1816 de către proprietarul Ioan Bercarul cu soţia sa şi câţiva enoriaşi. Ea este construită sub formă de navă cu o singură turlă folosită drept clopotniţă. Zidăria este realizată din cărămidă şi piatră de rău. Lungimea bisericii este de aproximativ 23 m şi lăţimea de 14 m. Peretele este gros de 1,2 m pana la 1,5m. Pictura originală nu s-a păstrat şi în urma cutremurului din 1940 biserica a fost întărită cu un brâu din fier şi beton, fiind înjugată la centură de sus cu drugi de fier cu filet.
Biserica din acea perioada a fost pictată de către pictorul Adolfo Cantini. Din pictura lui Cantini se mai păstrează în altar scena reprezentând pe Maică Domnului cu Pruncul Iisus. În anul 1980 s-a făcut o nouă faţadă şi o nouă pictură din cauza stricăciunilor provocate de cutremurul din 1977. Catapeteasma are icoanele pictate în ulei pe lemn, respectându-se canoanele picturii bizantine. Nu se cunoaşte autorul care a pictat catapeteasma bisericii din Glăvăneşti.
Obiecte vechi şi manuscrise au fost, dar au fost luate sub formă de custodie şi sunt păstrate la Mănăstirea Bogdana de lângă Oneşti. Nu s-au păstrat pomelnice şi inscripţii vechi ale bisericii.
Începând cu anul 1894 avem date despre preoţii slujitori ai bisericii după cum urmează: Pr. Gheorghe Berdan (1894-1898), Pr. Nacu Dumitru (1899-1933), Pr. Onică Vasile (1933-1953), Pr. Moldoveanu Petru (1953-1972), Pr. Hodoba Petru (1972-1992), iar din 1992 Pr. Paşcu Gheorghe. Strana a fost deservită la începutul secolului XX de către Focşăneanu Iorgu, apoi de ginerele său, Cruceanu Ion, apoi Buzdugă Gheorghe, iar în prezent Ţarină Ionel. În decursul istoriei Parohiei Glăvăneşti au fost şi epitropi vrednici, de nădejde cum ar fi: Pocovnicu Neculai, Antohi Vasile, Meleşcanu Ion, Horinceanu Gheorghe, iar în prezent domnul Ungureanu Gheorghe.
În decursul vremii biserica Sf. Nicolae din Glăvăneşti s-a implicat în activităţi filantropice, culturale prin organizarea de pelerinaje în ţară la mănăstirile din Bucovina, ţinutul Neamţului, zona Braşovului, Vâlcea, Oltenia, Hunedoara. De foarte multe ori credincioşii parohiei Glăvăneşti au ajutat material şi financiar alte biserici aflate în construcţie precum şi parohiile afectate de inundaţii, cum ar fi: Parohia Urecheşti, Parohia Săuceşti, etc.
Parohia Glăvăneşti fiind departe de oraşele mari cu putere economică este o parohie cu enoriaşi înaintaţi în vârstă, 80 % având peste 70 de ani. Ea cuprinde un număr de 753 de credincioşi, care întotdeauna răspund pozitiv la îndemnurile noastre de a ne ajuta în activităţile pastoral-misionare, culturale, filantropice şi catehetice ale parohiei. Deşi oameni înaintaţi în vârstă, aceştia au pus umărul la construirea casei parohiale, la înfrumuseţarea bisericii, iar acum la zidirea casei praznicale, mortuare şi a muzeului parohial.
Întocmit,
Preot paroh,
Pascu Gheorghe
