Satul Mandrisca, care face parte din punct de vedere administrativ din
comuna Valea Seaca, este situat in apropiere de granita sudica a
judetului Bacau, la cca. 20 km. nord de orasul Adjud.
Extremitatea
estica a localitatii este situata pe o lungime de cca. 1 km de-a lungul
DN2 (E 85), cea mai mare parte fiind dispus , pe o lungime de cca. 2 km,
de-a lungul DJ 163, care strabate comuna de la est la vest, facand
legatura cu satele Valea Seaca si Cucova (care apartin aceleiasi comune
ca si satul Mandrisca) si mai departe, cu comunele Orbeni si Parava.
La o distanta de cca. 1 km la vest de la intersectia cu DN2 se afla
Scoala cu clasele I-IV nr. 2, iar ceva mai departe, la cca. inca 300 m.
spre vest, este situata casa parohiala.
Biserica parohiala apartinand Parohiei Mandrisca este plasata la cca.
150 m. la sud de casa parohiala, pe un platou dispus pe varful dealului
care insoteste latura sudica a intregii comune, deal care reprezinta una
dintre ramificatiile extremitatii sudice ale culmii Pietricica.
Datorita conditiilor prielnice existente aici, zona a fost locuita din
cele mai vechi timpuri, pe teritoriul comunei fiind descoperite vestigii
dacice care dateaza din perioada neolitica; de asemenea, exista dovezi
documentare care atesta continuitatea locuirii de-a lungul veacurilor,
locuitorii din Valea Seaca sustinand cu mandrie descendenta lor din
razesii existenti aici pe vremea Sfantului Domnitor Stefan cel Mare.
Cu toate acestea, istoricul satului Mandrisca este unul relativ recent;
cel mai probabil, localitatea a fost intemeiata pe la mijlocul sec. al
XVIII-lea de un mic grup de refugiati proveniti de peste munti, din
partile Transilvaniei. Avand drept ocupatii principale cresterea
animalelor, exploatarea si prelucrarea lemnului, acestia au lucrat pe
mosiile boieresti si manastiresti pana la Unirea Principatelor Romane,
ulterior fiind improprietariti in urma legilor adoptate in perioada
domniei lui Alexandru Ioan Cuza, in paralel cu secularizarea averilor
manastiresti. Fiind oameni harnici si cumpatati, intemeietorii
localitatii s-au integrat usor, insusindu-si datinile si obiceiurile
locale si imbogatindu-le cu cele aduse de ei de peste munti.
Despre denumirea localitatii Mandrisca circula mai multe explicatii
posibile ale atribuirii acestui toponim. Una dintre ele, sub forma unei
legende, sustine ca dupa lupta de la Razboieni, Sfantul Domnitor Stefan
cel Mare a numit mai multe locuri din zona dupa numele celor sapte
feciori ai Vrancioaiei. Astfel, pe unul dintre ei il chema Mandru, dupa
numele sau fiind numita aceasta zona; pe un altul il chema Sascu, numele
sau fiind dat localitatii numita astazi Sascut s.a.m.d.
O alta explicatie, mai prozaica dar nu mai putin probabila, sustine ca
toponimul provine de la numele unei hangite, Mandra, al carei han era
situat pe traseul actualului DN2, han vestit in vremea sa, unde opreau
si primeau hrana si adapost atat calatorii, cat si echipajele
postalioanelor care asigurau legatura cu partea de nord a Moldovei.
Biserica parohiala a fost construita la mijlocul sec. al XIX-lea, intre
anii 1844 si 1852, din initiativa primului preot, Teodor Ursache,
precum si in urma cererii celor 77 de familii care formau atunci
populatia localitatii. Constructia a fost realizata cu ajutorul Sf.
Mormant, in vremea Patriarhului Kiril al Ierusalimului, asa dupa cum
reiese din pomelnicul „Ctitorilor celor mari”. Fondurile necesare au
provenit in cea mai mare parte dintr-o donatie facuta din veniturile
mosiilor manastiresti, care erau administrate de un calugar numit
Doldoras.
Este construita intr-un stil simplu, din caramida, cu o singura
turla din lemn, care initial avea si rol de clopotnita. Catapeteasma
bisericii este realizata din lemn de tei sculptat si impodobita cu
icoane pictate pe lemn in perioada de constructie a bisericii, de catre
un pictor necunoscut. La finalizarea lucrarilor, biserica a primit
hramul „Sf. Ierarh Nicolae”.
De-a lungul timpului, biserica a suferit mai multe reparatii, precum si
unele modificari. Prima reparatie importanta a fost efectuata in anul
1940 cand, in urma avariilor provocate de cutremurul din acelasi an, s-a
realizat in principal consolidarea structurii de rezistenta a
bisericii. Urmatoarea reparatie importanta a fost efectuata in anul
1983, din initiativa preotului paroh Coman V. Viorel, cu sprijinul
Consiliului Parohial si al enoriasilor; aceste reparatii au fost impuse
de avariile suferite de cladire in urma cutremurului din 1977. La
sfarsitul acestor lucrari, in anul 1984, cladirea bisericii este
resfintita de catre Preasfintia Sa Eftimie, Episcop al Romanului si
Husilor.
In anul 1991, acelasi preot, impreuna cu enoriasii parohiei, hotarasc
inceperea unor lucrari de renovare si impodobire a cladirii bisericii.
Lucrarile efectuate au fost foarte ample, incluzand noi lucrari de
consolidare a structurii de rezistenta, efectuarea de tencuieli
exterioare in praf de piatra, inlocuirea vechii pardoseli din scanduri
cu o pardoseala executata din mozaic si marmura, impodobirea peretilor
in interior cu o frumoasa pictura, executata in tehnica „fresco” de
catre pictorul Vasile Rauta din comuna Caiuti. In cadrul acelorasi
lucrari, se construieste si o clopotnita separata, construita pe schelet
metalic din zidarie de caramid? si impodobita cu icoane pictate pe
exterior. In aceasta clopotnita au fost mutate clopotele din turla
bisericii dupa ce, in prealabil, au fost refacute prin turnare la
dimensiuni mai mari. De asemenea, s-a reconditionat acoperisul bisericii
si au fost acoperite cu solzi de tabla peretii din lemn ai turlei si
jumatatea superioara a clopotnitei.
Toate lucrarile de reconditionare au
fost efectuate cu grija, astfel incat sa se pastreze caracteristicile
originale ale cladirii.
In aceeasi perioada se construieste si un memorial al eroilor, executat
din beton mozaicat si marmura; de asemenea, se reface gardul dinspre
intrarea in curtea bisericii, pe o lungime totala de cca. 80 m., fiind
executat din elemente metalice fixate pe temelie din beton. In paralel,
biserica este inzestrata cu obiecte de cult si cateva randuri de
vesminte noi.
Dupa finalizarea lucrarilor, in anul 2003, lacasul de cult este
resfintit de catre Preasfintia Sa Ioachim Bacauanul, arhiereu vicar, cu
aceasta ocazie biserica primind cel de-al doilea hram, „Sf. Proroc Ilie
Tesviteanul”.
Din păcate, după un timp relativ scurt, au început să apară și să devină din ce în ce mai evidente semne ale unor probleme serioase, pe care lucrările anterioare de reparații nu le-au rezolvat: fisuri majore ale părții superioare a pereților, cauzate de lipsa unei centuri de rezistență, fisuri la nivelul arcadelor și a altor elemente de rezistență, precum și existența unor serioase infiltrații de apă, atât prin acoperiș, dar mai ales prin absorbirea de către pereți a apei din sol, distrugerea prin putrezire ale unora din elementele de lemn ale acoperișului, scheletului boltei și al turlei. Acestea au cauzat deteriorarea rapidă a tencuielilor interioare și a picturii de către umezeală și mucegai, precum și slăbirea per ansamblu a rezistenței clădirii.
Ca urmare, cu sprijinul masiv al primăriei comunei și cel personal al d-lui. primar Pravăț Ion, precum și prin contribuția consistentă a unor personalități ale comunei, în primul rând a d-lui. Ghinia Gheorghe, administratorul societății „Agritehnica”, la care s-a adăugat contribuția enoriașilor parohiei, au fost demarate ample lucrări de reparații capitale, consolidare și înfrumusețare ale clădirii bisericii.
În prealabil, s-au declanșat demersurile pentru obținerea titlului de proprietate asupra terenului aferent clădirii bisericii, realizarea expertizării tehnice ale construcției, pentru realizarea proiectului și a devizului tehnic de execuție a lucrărilor de reparații. Aceste demersuri au fost începute în anul 2011, cu binecuvântarea P.S.S. Ioachim Băcăuanul, de către preotul paroh Bălan Marian. Acesta s-a îngrijit de încheierea demersurilor preliminare începerii lucrărilor, demersuri care au fost finalizate către sfârșitul anului 2011.
Începând cu primăvara anului 2012, sub supravegherea directă a preotului paroh,beneficiind și de sfaturile și experiența Părintelui Protoiereu Ioan Negoiță , au fost demarate lucrările de reparații propriu-zise. În cadrul acestor lucrări, au fost demontate complet acoperișul și turla bisericii, s-au efectuat lucrări de consolidare a structurii de rezistență (realizarea centurii de rezistență, consolidarea arcelor, a elementelor de boltă și a bazei turlei, înălțarea pridvorului și extinderea bazei acoperișului deasupra pridvorului prin construcția unei plăci din beton armat), reconstruirea completă a acoperișului și turlei, acum având secțiune octogonală, precum și realizarea învelitorii din tablă de cupru. Pe latura vestică a clădirii a fost schimbată panta de scurgere prin excavarea unei cantități importante de sol, urmată de realizarea unui zid de sprijin și a unei rigole de colectare a apei pluviale. De jur împrejurul bisericii au fost turnate plăci din beton, cu scopul de a îndepărta apa pluvială de temelia clădirii. Fațadele au fost renovate, iar baza exterioară a pereților a fost protejată prin placare cu piatră.
De asemenea, s-a realizat demontarea și reconstrucția părții superioare a clopotniței, începând cu acoperișul și terminând cu pereții, realizându-se astfel concordanța dintre arhitectura bisericii și cea a clopotniței. În paralel s-a construit și camera care adăpostește centrala termică și care este anexată clopotniței.
La interiorul clădirii bisericii, lucrările de reparații au început prin schimbarea ferestrelor, noile ferestre având tâmplărie din lemn stratificat și geam termopan. Ulterior, pereții au fost decopertați până la tencuială, odată cu aceasta fiind îndepărtat și stratul de frescă, deteriorat de intemperii și mucegai. S-a realizat o nouă catapeteasmă, executată din lemn de stejar sculptat și lăcuit. Mobilierul pentru Sf. Altar a fost realizat în același mod și folosind același material, în prezent aflându-se în lucru și restul elementelor de mobilier.
S-au finalizat lucrările de tencuire ale pereților interiori; de asemenea a fost finalizata pictura în Sf. Altar și a Naosului în tehnica acrilic de către pictorii Amariței Liviu și Olariu Remus Ștefan. Lucrările vor fi încheiate odată cu definitivarea picturii interioare, înlocuirea Sf. Mese, reabilitarea instalației termice și renovarea pardoselilor.
Preoţii slujitori la parohia Mândrișca : pr. Teodor Ursache, pr. Ioan Ursache, pr. Ioan Anghel – deținut politic, pr. Savin Sebastian (1975-1980), pr. Viorel Vasile Coman (1980-2008), pr. Silviu-Irinel Ailenei (2008-2011), pr. Marian Bălan (2011 până în prezent) .
Dintre epitropii parohiei amintim pe : Neculai Braga, Mihai Hanga, Ioan Popa, prof. Sorin Petrea-Galer.
Dintre cântăreți amintim pe : Ioan T. Andrei, Neculai Dragomir, Gheorghe Bărbărie, Neculai Dârlea, prof. Sorin Petrea-Galer.
Preot Paroh Balan Marian
