Satul Marvila, din comună Corbasca, judeţul Bacău, Protopopiatul Sascut, Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, este situat la jumătatea drumului ce leagă Bacăul de Adjud şi la 7 km nord-vest de centrul comunei Corbasca, pe malul stâng al răului Siret. Numele localităţii derivă de la numele unei femei, Marghita (Mărghilă – prin transformări lingvistice) care, împreună cu familia sa au venit în aceste locuri şi au întemeiat comunitatea de aici. Locuitorii satului sunt vrednici urmaşi ai vechilor familii venite din partea Vrancei şi stabilite aici, cu porturile şi obiceiurile caracteristice. 

Prima biserică, al cărui arhitect şi meşter nu se cunoaşte, avea formă de corabie cu o singură turlă, neavând un stil arhitectonic bine definit, fiind acoperită cu şindrilă. La interior era acoperită cu pământ, poleită cu var alb, doar catapeteasma era pictată pe pânză de in. După o perioadă, care nu este cunoscută, este adusă o catapeteasmă de la Parohia Angheleşti, pictată pe lemn de tei fără o valoare artistică, la care icoanele din partea de jos sunt ferecate dintr-un metal fără valoare. În timp, locaşul de cult a fost distrus de trecerea timpului şi de aceea era necesară zidirea altei biserici.

La sfârşitul secolului al XIX, prin grija preotului Zaharia Albu, fiu al satului, cu sprijinul Pr. Filaret, stareţul Mănăstirii Pogleț şi cu osteneala credincioşilor s-a zidit o nouă biserică din cărămidă cu aceeaşi formă şi podoabe.

Dintele nemilos al vremii nu a cruţat nici acest locaş, iar în urma cutremurului din 1940 şi din 1977, au fost necesare intervenţii de restaurare şi consolidare, dar  Biserica a rămas tot şubredă. Aceste lucrări au fost efectuate cu ajutorul credincioşilor în timpul păstoririi preoţilor: Rugină Savin şi a preotului Răspopa Vasile – (tencuieli exterioare şi turnarea a patru stâlpi de susţinere).

Odată cu numirea la această Parohie a preotului Simion Albu, în anul 1985, a fost nevoie de înlocuirea acoperişului de tablă zincată. Sub oblăduirea preotului şi prin contribuţia enoriaşilor acestei parohii s-a cumpărat altă tablă zincată şi s-a acoperit de către epitropul Roşu Gheorghe şi enoriaşul Zaharia Nicolae împreună cu alţi enoriaşi fără să perceapă vreo plată. În 1990 s-a împrejmuit biserica şi cimitirul cu gard din tablă zincată, ondulată şi fundaţie de beton.

Din dragoste faţă de Biserică, în inima credincioşilor a încolţit ideea de a construi un nou edificiu spiritual mai trainic şi mai reprezentativ pentru comunitate.  Astfel în anul 1996, având binecuvântare P.S. Eftimie Luca chiriarhul locului, a fost demarat un amplu proiect de zidire a unui lăcaş de închinare, pus sub ocrotirea Sfintei Cuvioase Parascheva.

Biserica nouă, este realizată în formă de cruce cu două abside laterale şi şase turle acoperite cu tablă din aluminiu. Pictură interioară în tehnică fresco, precum şi cea din firidele din exterior, este realizată de pictorul Zafiu Costică din Oneşti, Jud. Bacău. La interior Biserica a fost împodobită cu mobilier din stejar sculptat precum şi o frumoasă catapeteasmă pictată, realizare a meşterilor în lemn din zona Vânători Neamţ – sculptor fiind Costică Tănase.

Lucrările au fost realizate prin contribuţia majoră a enoriaşilor şi a unor oameni de bine, fii ai satului, ce au dorit să-și înscrie numele în rândul ctitorilor de locaşuri sfinte. Sprijin a fost acordat într-o anumită măsură şi de Consiliul local Corbasca.

Din milostivirea Prea Sfintei Treimi în dată de 25 iulie 2010 – Duminică a 9-a după Rusalii, efortul depus de fiecare se vede încununat prin slujba de sfinţire de către P.S. Episcop Vicar Ioachim Băcăuanul. La acest moment haric precum şi la Sfânta Liturghie a participat P.C. Pr. Ioan Negoiţă protopop al Protoieriei Sascut şi un sobor de 20 de preoţi, reprezentanţi ai autorităţilor locale precum şi mulţime de popor.

 

Întocmit,

Pr.  Paroh Albu  Simion

 

 

 

Biserica filie ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”- sat Vâlcele

 

Biserica filie din Vâlcele, parohiei Marvila, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil, este situată la jumătatea drumului dintre Bacău și Adjud, la 14 km de Răcăciuni și 4 km de centrul comunei Corbasca.

Satul a luat ființă pe timpul boierilor – nu se știe dată exactă. Din bătrâni se ştie că un anume boier a venit pe aceste meleaguri – care este aşezată între două dealuri mici, într-o vâlcea de unde şi denumirea de Vâlcele, împădurite cu pădure de foioase, loc propice pentru creşterea animalelor. Aici boierul şi-a întemeiat o fermă de porci, porcărie, aducând un număr mic de familii din Muntenia, de aici denumirea populară de Porcăreți.

Prin anii 1945 – 1946, s-a  ridicat o biserică micuţă din lemn, acoperită cu şindrilă iar interiorul a fost lipit cu lut şi văruit cu var alb. Datorită vitregiilor vremii, biserica veche s-a deteriorat (putrezind ) şi astfel a fost nevoie de ridicarea unui nou locaş de cult.

În anii 1970 – 1971, s-a purces la ridicarea unui alt locaş de cult mai trainic. Biserica a fost construită în formă de cruce din zid de cărămidă arsă, cu tencuieli de beton şi pictată în frescă de un zugrav fără experienţă din satul Marvila, el fiind şi cântăreţul parohiei, Fânaru Costică. Biserica este încadrată de cimitirul sătesc în suprafaţă de 1 ha.

Datorită dezvoltării satului credincioşii au manifestat dorinţa de un spaţiu mai mare de rugăciune. Astfel în anul 2014 odată cu demararea lucrărilor de renovare a acoperişului, consiliul parohial împreună cu pr. Albu Simion au hotărât şi extinderea biserici pe lungime şi renovarea exterioară şi interioară în vederea pregătirii pentru a putea fi pictată profesionist. Aceste lucrări au început sub binecuvântarea I.P.S. Ioachim.

Preot Paroh 

Preot Albu Simion