Get Adobe Flash player

Biserica cu hramurile „Sf. Ierarh Nicolae” si „Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul din Parohia Mandrisca, comuna Valea Seaca, jud. Bacau

Satul Mandrisca, care face parte din punct de vedere administrativ din comuna Valea Seaca, este situat in apropiere de granita sudica a judetului Bacau, la cca. 20 km. nord de orasul Adjud. Extremitatea estica a localitatii este situata pe o lungime de cca. 1 km de-a lungul DN2 (E 85), cea mai mare parte fiind dispus , pe o lungime de cca. 2 km, de-a lungul DJ 163, care strabate comuna de la est la vest, facand legatura cu satele Valea Seaca si Cucova (care apartin aceleiasi comune ca si satul Mandrisca) si mai departe, cu comunele Orbeni si Parava. La o distanta de cca. 1 km la vest de la intersectia cu DN2 se afla Scoala cu clasele I-IV nr. 2, iar ceva mai departe, la cca. inca 300 m. spre vest, este situata casa parohiala. Biserica parohiala apartinand Parohiei Mandrisca este plasata la cca. 150 m. la sud de casa parohiala, pe un platou dispus pe varful dealului care insoteste latura sudica a intregii comune, deal care reprezinta una dintre ramificatiile extremitatii sudice ale culmii Pietricica. Datorita conditiilor prielnice existente aici, zona a fost locuita din cele mai vechi timpuri, pe teritoriul comunei fiind descoperite vestigii dacice care dateaza din perioada neolitica; de asemenea, exista dovezi documentare care atesta continuitatea locuirii de-a lungul veacurilor, locuitorii din Valea Seaca sustinand cu mandrie descendenta lor din razesii existenti aici pe vremea Sfantului Domnitor Stefan cel Mare. Cu toate acestea, istoricul satului Mandrisca este unul relativ recent; cel mai probabil, localitatea a fost intemeiata pe la mijlocul sec. al XVIII-lea de un mic grup de refugiati proveniti de peste munti, din partile Transilvaniei. Avand drept ocupatii principale cresterea animalelor, exploatarea si prelucrarea lemnului, acestia au lucrat pe mosiile boieresti si manastiresti pana la Unirea Principatelor Romane, ulterior fiind improprietariti in urma legilor adoptate in perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, in paralel cu secularizarea averilor manastiresti. Fiind oameni harnici si cumpatati, intemeietorii localitatii s-au integrat usor, insusindu-si datinile si obiceiurile locale si imbogatindu-le cu cele aduse de ei de peste munti. Despre denumirea localitatii Mandrisca circula mai multe explicatii posibile ale atribuirii acestui toponim. Una dintre ele, sub forma unei legende, sustine ca dupa lupta de la Razboieni, Sfantul Domnitor Stefan cel Mare a numit mai multe locuri din zona dupa numele celor sapte feciori ai Vrancioaiei. Astfel, pe unul dintre ei il chema Mandru, dupa numele sau fiind numita aceasta zona; pe un altul il chema Sascu, numele sau fiind dat localitatii numita astazi Sascut s.a.m.d. O alta explicatie, mai prozaica dar nu mai putin probabila, sustine ca toponimul provine de la numele unei hangite, Mandra, al carei han era situat pe traseul actualului DN2, han vestit in vremea sa, unde opreau si primeau hrana si adapost atat calatorii, cat si echipajele postalioanelor care asigurau legatura cu partea de nord a Moldovei.

Biserica parohiala a fost construita la mijlocul sec. al XIX-lea, intre anii 1844 si 1852, din initiativa primului preot, Teodor Ursache, precum si in urma cererii celor 77 de familii care formau atunci populatia localitatii. Constructia a fost realizata cu ajutorul Sf. Mormant, in vremea Patriarhului Kiril al Ierusalimului, asa dupa cum reiese din pomelnicul „Ctitorilor celor mari”. Fondurile necesare au provenit in cea mai mare parte dintr-o donatie facuta din veniturile mosiilor manastiresti, care erau administrate de un calugar numit Doldoras. Biserica este construita intr-un stil simplu, din caramida, cu o singura turla din lemn, care initial avea si rol de clopotnita. Catapeteasma bisericii este realizata din lemn de tei sculptat si impodobita cu icoane pictate pe lemn in perioada de constructie a bisericii, de catre un pictor necunoscut. La finalizarea lucrarilor, biserica a primit hramul „Sf. Ierarh Nicolae”. De-a lungul timpului, biserica a suferit mai multe reparatii, precum si unele modificari. Prima reparatie importanta a fost efectuata in anul 1940 cand, in urma avariilor provocate de cutremurul din acelasi an, s-a realizat in principal consolidarea structurii de rezistenta a bisericii. Urmatoarea reparatie importanta a fost efectuata in anul 1983, din initiativa preotului paroh Coman V. Viorel, cu sprijinul Consiliului Parohial si al enoriasilor; aceste reparatii au fost impuse de avariile suferite de cladire in urma cutremurului din 1977. La sfarsitul acestor lucrari, in anul 1984, cladirea bisericii este resfintita de catre Preasfintia Sa Eftimie, Episcop al Romanului si Husilor. In anul 1991, acelasi preot, impreuna cu enoriasii parohiei, hotarasc inceperea unor lucrari de renovare si impodobire a cladirii bisericii. Lucrarile efectuate au fost foarte ample, incluzand noi lucrari de consolidare a structurii de rezistenta, efectuarea de tencuieli exterioare in praf de piatra, inlocuirea vechii pardoseli din scanduri cu o pardoseala executata din mozaic si marmura, impodobirea peretilor in interior cu o frumoasa pictura, executata in tehnica „fresco” de catre pictorul Vasile Rauta din comuna Caiuti. In cadrul acelorasi lucrari, se construieste si o clopotnita separata, construita pe schelet metalic din zidarie de caramid? si impodobita cu icoane pictate pe exterior. In aceasta clopotnita au fost mutate clopotele din turla bisericii dupa ce, in prealabil, au fost refacute prin turnare la dimensiuni mai mari. De asemenea, s-a reconditionat acoperisul bisericii si au fost acoperite cu solzi de tabla peretii din lemn ai turlei si jumatatea superioara a clopotnitei. Toate lucrarile de reconditionare au fost efectuate cu grija, astfel incat sa se pastreze caracteristicile originale ale cladirii. In aceeasi perioada se construieste si un memorial al eroilor, executat din beton mozaicat si marmura; de asemenea, se reface gardul dinspre intrarea in curtea bisericii, pe o lungime totala de cca. 80 m., fiind executat din elemente metalice fixate pe temelie din beton. In paralel, biserica este inzestrata cu obiecte de cult si cateva randuri de vesminte noi. Dupa finalizarea lucrarilor, in anul 2003, lacasul de cult este resfintit de catre Preasfintia Sa Ioachim Bacauanul, arhiereu vicar, cu aceasta ocazie biserica primind cel de-al doilea hram, „Sf. Proroc Ilie Tesviteanul”. Dintre preotii care au slujit in acest locas amintim pe vrednicul de pomenire PC Pr. Anghel Grigore Ioan ( 1951-1979), PC Pr Savin Sebastian (1979-1981) si PC Pr. Coman Viorel (1981-2007).


Preot Paroh Balan Marian

 


Asistență socială
Documente Utile