Get Adobe Flash player

PAROHIA Podu-Turcului II, Biserica cu hramul „Invierea Domnului”, comuna Podu Turcului

Comuna Podu-Turcului se gaseste in extremitatea
sud-estica a judetului Bacau, in marea unitate geografica ce se
intinde pe o suprafata de 4.000 km. patrati- Colinele Tutovei. Se afla
la periferia sudica a judetului, la contactul cu judetul Vrancea
reprezentat prin comuna Boghesti si Corbita la sud, iar la est cu
judetul Vaslui reprezentat prin comuna Coroesti. In partea de nord ca
vecini comuna Glavanesti, iar la vest o parte din comuna Corbita si la
nord-vest comuna Dealu Morii.
In cadrul Colinelor Tutovei, comuna Podu-Turcului are o
pozitie central-sudica. Este cuprinsa intre Valea Berheciului la vest si
Valea Pereschivului Mic la est, iar prin partea mediana a comunei, pe
directia nord-sud este strabatuta de Valea Zeletinului. Aceste sunt vai
culoar cu caracter longitudinal pe structura de monoclin a unitatii din
aceasta zona, cuprind intre ele interfluvii principale, Berheci-Zeletin
si Zeletin-Berheci cu directia nord-sud pe care sunt raspandite cele 12
sate ce alcatuiesc comuna Podu-Turcului.
Dealtfel comuna Podu-Turcului este alcatuita incepand din
anul 1968 de la impartirea administrativ-teritoriala a Romaniei din
trei foste comune si anume comuna Podu-Turcului partea centrala
actuala, comuna Lehancea partea vestica(interfluviul Zeletin-Berheci) si
comuna Berheci partea estica(interfluviu Zeletin-Pereschiv).
Localitatea Podu-Turcului se afla pe Valea Zeletinului,
intr-o zona unde valea scapa de inclestarea naturala(valea ingusta de la
Glavanesti) ca urmare a terminarii interfluviului Frumuselu
Glavanesti. In zilele senine se observa foarte clar orientarea nord-sud
a dealurilor Danceniului si Cabestiuluica ca niste valuri impietrite,
impotmolite in propriile aluviuni de pe fundul vailor apelor curgatoare”
urmare a evolu?iei proceselor geomorfologice.
In acest punct al vaii, sesul Zeletinului se largeste
ajungand la 1-1,2km. ca urmare si a confluientilor vailor adiacente de
pe stanga si in special de pe dreapta Zeletinului(valea Bodeasa pe
stanga, valea Seaca, valea Danceni, valea Nicusa, valea Balanesti pe
dreapta).In acest nod al confluentelor se afla asezarea Podu-Turcului,
al carui nume il poarta si comuna, cu implicatii deosebite in evolutia
sa istorica, economica, sociala, demografica.
Istoricul locasului de cult a Parohiei Podu-Turcului este
de data recenta. In 1990 in localitatea Podu Turcului se afla o singura
biserica ce deservea in jur de 1000 de familii aflate sub pastorirea
Pr.Pc. Herescu, acesta fiind inaintat in varsta. Preotul Ioan este
chemat si insatlat ca preot 2 in localitate insa datorita suprafetei pe
care localitatea se intinde era imperios necesar construirea unei
biserici in extremitatea sudica a localitatii care sa deserveasac
nevoile enoriasilor, in special a celor batrani.
La 12 septembrie 1991 primeste aprobarea de a ridica biserica
cu hramul Invierea Domnului, astfel ca lucrarile au inceput fi
demarate. Un vis era pe cale sa se implineasca pentru preotul Dorin Ioan
care mobilizand credinciosii de pretutindeni au reusit ca in cel mai
scurt timp sa ridice biserica pana la acoperis. Unii au ajutat cu fier
de acasa, altii cu alimente iar altii cu bani si cu forta de munca. Nu
era zi in care sa nu fie la munca cel putin 30-50 de oameni, in special
gospodarii din satul Danceni, sat ce va face parte din parohie pentru
urmatorii 15 ani.
In primavara anului 1992, un an foarte ploios, se
trece la saparea santurilor pentru temelie, santuri care cu fiecare
ploaie se surpau. S-au sapat 155,90 metri cubi de pamant fara a mai pune
ceea ce ploaia surpa si trebuia sa se escaveze. S-a folosit beton
simplu marca B 50 turnat in fundatie 127,70 metri cubi si beton de
turnat in centuri, samburi si coloane marca B 200 15 metri cubi. S-au
folosit 478,50 metri patrati de cofraje din scandura de rasinoase de
parca se construia o arca. Numai schela metalica pe exterior si interior
insuma 613 metri patrati la care s-a folosit 16.000 kg. de armatura din
otel beton OB37, la zidirea propriu-zisa fiind folositi 312,60 metri
cubi de caramida plina presata. La acoperis s-au folosit 408,30 metri
patrati de scandura de rasinoase iar tabla zincata de 0,5 mm grosime in
aceeasi cantitate.
in paralel cu constructia bisericii, se faceau slujbe intr-o
bisericuta din lemn, undeva mai departe, in partea sud-estica a actualei
biserici, peste drum de domnul Sevastre. O bisericuta lunga de 8,5
metri si lata de 6 metri, in interiorul ei, facuta toata din scandura de
brad, in interior covoarele noi, aduse de credinciosii de
pretutindeni, imbracau peretii cat si delimitau altarul de naos. Pe
covoare erau prinse icoane, pe care biserica le are si acum folosindu-le
in exercitarea cultului.
Tencuirea bisericii pe interior a fost facuta in suprafata de 289
metri patrati, pe cand cea exterioara, facuta in praf de piatra, era de
415,20 metri p?trati.
Pictura, realizata pe fresca, a fost realizata in culori
deschise, calde, folosindu-se foite de aur pentru aureolele sfintilor,
un metru patrat costand suma de 120 lei, in 1998.
Catapeteasma a fost realizata, în totalitate, din lemn de
stejar, pe care s-au aplicat icoanele pictate pe aceeasi esenta de lemn.
S-au mai făcut doua iconostase si un scaun arhieresc impunator.
Biserica, pe interior, de jur împrejur are 66 de jilturi si doua strani
sculptate identic pentru depozitarea cartilor de cult.
Sfintirea bisericii a avut loc la data de 23 august 1999, in
cadrul unei slijbe somptuase, cu mii de credinciosi care au venit sa-si
vada munca conturata in aceasta frumosa biserica, la slujba participand
un sobor de preoti in numar de 18 si 3 diaconi, Preasfintitul
Arhiepiscop Ioachim Bacaoanul savarsind slujba de tarnosire.
Toata aceasta munca titanica facuta de preotul Ioan si-a pus
amprenta asupra vietii cat si a sanatatii sale murind la 63 de ani de
cancer la plamani, la data de 17 septembrie 2004, lasand in urma o
parohie framantata de incercari, tanara dar si o familie de 14 membrii, o
sotie si 13 copii( 8 fete si 5 baiati, dintre care unul preot).
A urmat sa continuie munca sa fiul sau preotul Moise care a
infrumusetat biserica cu lucruri noi, icoane si carti de cult, covoare
persane in toata biserica, sfesnice si vesminte preotesti.
Accesul in curtea bisericii se face prin partea sudica,
iar intrarea este flancata de siruri de trandafiri, in partea dreapta
fiind si un parc de 2 ari avand in mijloc o fantana arteziana.
In partea de nord a bisericii se afla casa praznicala si
mortuara, acestea fiind ridicate din osteneala fiicei preotului Ioan,
Cristina, lucrarile fiind terminate in anul 2010. Preotul Moise s-a
ingrijit ca sa fie pictate si asfel s-a realizat o pictura in aceeasi
concordanta cu pictura din biserica mare, diferenta fiind ca aceasat
este facuta in ulei, fara fresca!
Curtea in suprafata de 75 ari deserveste si ca cimitir,
dupa o randuiala foarte bine structurata, acesta avand aprobarea din
septembrie 2003, insa primul mormant fiind al preotului Ioan, ingropat
la intrare , in lateral-dreapta.
Biserica Invierea Domnului va ramane peste veacuri ca
marturie a sacrificiului acestui preot Dorin Ioan pentru jerfa sa
suprema, viata, fiind pastrat in memorie de toti credinciosii comunei
Podu Turcului.

Asistență socială
Documente Utile