Get Adobe Flash player

PAROHIA ORBENI I, Biserica cu hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”

  • www.Parohia Orbeni1.ro


  • Aproape de drumul european E 85, la 35 km distanţă de Bacău şi la 20 de km distanţă de Adjud, se află localitatea Orbeni, aşezată între două dealuri şi împărţită de istorie în: Orbenii de Sus – spre pădure, Orbenii de Jos sau Luzi – spre E 85. Satul urmează cursul pârâului Orbeni, având multe cătune răspândite pe dealurile din apropiere. În ceea ce priveşte satul Orbeni şi înfiinţarea lui, s-a păstrat prin viu grai, din tată în fiu, următoarea legendă: In timpul domniei lui Ştefan cel Mare domnul Moldovei, probabil pe la anul 1476, în urma unei sângeroase bătălii cu turcii, viteazul domn, care se ajuta cu moldovenii de prin sate, în urma luptei din care ieşise cu mare greutate învingător, dădu voie la 3 ostaşi ai săi, care se distinseseră în luptă, ca pe aceste locuri nestăpânite pe atunci, să-şi pună graniţa lor, pe porţiunile ce le vor înconjura fiecare într-un timp hotărât, mergând călare. Aceşti 3 viteji purtau numele de Pană Orb, Drăguş şi Por. Obosiţi de călătorie şi voioşi de izbândă şi de bunătatea domnului lor, ajunşi la locul ce poartă numele de Capul dacului (dracului), aproape de şoseaua naţională, se puseră pe petrecere. În urma acesteia, Dragoş şi Por adormiseră iar Pană Orb încălecă calul său şi în goană nebună înconjură teritoriul ocupat azi de satele Orbeni, Drăguşani şi Parava. Când s-a întors la tovarăşi săi, aceştia încă dormeau şi când au auzit de fapta lui, au hotărât ca acest teren să fie împărţit în mod egal. De atunci, urmaşii au stăpânit aceste pământuri, mai întâi locuind mai aproape de pădure iar apoi venind spre valea Siretului. Cu timpul, în partea de răsărit a Orbenilor de Sus, pe o colină de deal, s-a construit biserica cu hramul Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil. În anii 1955-1960 pe acelaşi loc s-a ridicat una nouă, păstrându-se catapeteasma şi Sfănta Masă făcută din lemn de stejar pe temelie de beton. E acoperită cu tablă şi la exterior are sub streşină, un şirag de picturi reprezentând mai mulţi sfinţi. Interiorul este pictat în frescă de către pictorul Petre Sandu din Bucureşti. In mijloc are o turlă din lemn, susţinută de 4 bare de fier şi dominată de o pictură cu Mântuitorul Iisus Hristos Pantocrator. Stranele au fost lucrate meşterul Lupu, şantierul asigurat de maistrul Luca Iulius şi planul realizat de arhitectul Moraru Costică, cu toţii din Bacău. Construcţia s-a executat prin ajutorul credincioşilor şi al Episcopiei Romanului şi Huşilor, sub atenta îndrumare a Preotului Ungureanu Constantin, paroh din 1949. În frumoasa haină a stilului moldovenesc, biserica Sf. Voievozi din Orbeni a fost sfinţită în 4 decembrie 1960 de P.S. episcop Partenie Ciopron înconjurat de un sobor de preoţi condus de protopopul Roman al raionului Adjud. Între anii 1995-2006 biserica a fost înzestrată cu lucruri noi, tencuială exterioară a fost refăcută, pictura asemenea – de pictorul Roşcan Aurel, astfel că în 18 iunie 2006, în Duminica Tuturor Sfinţilor, a fost resfinţită de P.S. arhiereu Ioachim Băcăuanul alături de un sobor de 14 preoţi conduşi de părintele protopop Radu, preot paroh fiind Nădejde George Daniel.



    Preot Paroh Nadejde Daniel

PAROHIA ORBENI I, Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”

În sec. al XIX-lea, o dată cu aşezarea bisericii Sf. Nicolae lângă curtea boierilor Negri, a fost întemeiat şi un cimitir însă, în scurt timp, a fost mutat peste apa pârâului Orbeni, pentru a nu mai deranja familia boierească – bocitoarele veneau cu noaptea–n cap la morminte şi … Acest spaţiu destinat exclusiv înhumărilor a rămas şi până astăzi. Noutatea a venit în anii 1970, când, Părintele parohul de atunci, Ungureanu Constantin, ajutat de o mână de oameni vrednici, au început ridicarea unei bisericuţe, folosindu-se de lut şi bârne. După spusele bătrânilor, construcţia a fost terminată în 1977 şi sfinţită de către Prea Sfinţitul Episcop Eftimie al Romanului. Spre deosebire de celelalte două: Sfinţii Voievozi şi Sfântul Nicolae, aceasta nu se găseşte aproape de şoseaua ce şerpuieşte localitatea. Este mai mică şi deserveşte cimitirul ce o înconjoară. Până la data acestui inventar se săvârşea Sfânta Liturghie de trei ori pe an: – a doua zi de Paşti-Sfânta Treime- Adormirea Maicii Domnului. Chiar dacă accesul nu este posibil cu maşina, merită efortul de a face o plimbare de 10 minute pentru a simţi suflul ortodox şi a te bucura de o panoramă ce surprinde toată valea Siretului. 

 Preot Paroh Nadejde Daniel


PAROHIA ORBENI I, Biserica Monument cu hramul „Sf. Nicolae”

Istoria întemeierii localităţii Orbeni este învăluită de o frumoasă legendă conform căreia, oamenii din aceste locuri îşi adjudecă vechimea satului încă de pe timpul lui Ştefan cel Mare. Se spune ca la punctul numit de localnici Capul Dacului s-a dat o luptă între moldoveni şi turci. Cei din urmă au fost învinşi, în această bătălie distingându-se răzeşii Orbu, Scurtu, Cucu, Dragu şi Pirvu. Acestora le-au fost date drept răsplata pământuri întinse unde cu timpul s-au întemeiat satele Orbeni, Scurta, Drăguşeni şi Parava. Pentru prima data ne apar doua localităţi distincte cu numele de Orbeni în harta din 1831. Orbenii de Jos avea un număr de 66 gospodarii, pe când Orbenii de Sus era mult mai mare, numărând 208 gospodării. Existenta la acea data a doua localităţi cu un număr mare de gospodarii, presupune că între timp avusese loc o dezvoltare rapida a satului. La sfârşitul secolului al XlX-lea, cele două localităţi apăreau tot separate. Orbenii de Jos figurau ca fiind cătun la gura pârâului cu acelaşi nume, avea 87 de case, 1513 suflete şi o biserică filială cu hramul ,,Sf. Nicolae”. Orbenii de Sus era reşedinţa comunii Orbeni, situat pe valea pârâului cu acelaşi nume, avea 228 case cu 1060 suflete. Aici existau două biserici, una parohiala, având hramul ,,Sf. Voievozi” şi una filială, ,,Sf. Nicolae”, fără să se specifice altceva. Biserica de lemn a fost mai întâi la un schit. Vechiul schit se afla în pădure, la Fântâna Popii, situat la nord de satul Orbeni, la o distanţă de 20 de km. Tradiţia spune că acolo exista un schit de călugări greci, şi datorită faptului că schitul era deseori prădat, a fost părăsit. Biserica schitului a fost adusă şi prefăcută din nou de către căpitanul Vasile, în aul 1785, pe locul unde se află şi astăzi, după cum rezultă din pisania de deasupra uşii de la intrare. Aşezată pe un tăpşan, pe stânga şoselei ce urcă spre centrul satului, biserica impresionează prin aspectul ei exterior îngrijit, precum şi prin decoraţii exterioare şi interioare. Cu ocazia restaurării care a avut loc între anii 1973-1977, a fost înlocuit turnul clopotniţă pridvorul, s-a construit o frumoasa poarta de lemn, şi un gard de împrejmuire, toate alcătuind un original ansamblu unitar din lemn. Meşterii locali au lucrat cu multă îndemânare şi pricepere, lucrurile de restaurare fiind conduse de câtre preotul paroh Constantin Ungureanu, sub supravegherea arhitectului Titu Elian. În anul 2000, după alte lucrări susţinute de restaurare, a fost resfinţită de PS Eftimie, preot paroh fiind Ghinea Adrian. Biserica este din lemn de stejar, aşezată pe tălpi de stejar, puse pe temelie de piatră şi e pardosită cu beton şi cărămidă. Are planul treflat, cu absidele laterale pentagonale. Construcţia este reprezentativa pentru tipul moldovenesc, cu pridvor deschis pe latura de vest şi cu turnul clopotniţă supraetajat deasupra pronaosului. Uşa cea veche nu s-a mai păstrat, astfel ca meşterii au înlocuit-o cu o frumoasa uşă ţărăneasca. Deasupra uşii este dăltuită în lemn de stejar pisania bisericii, în tehnica scrierii în relief: Această sfântă biserică s-au prefăcut de nou de Ianuca capit(an) Vasile pe vreme la 1785. Că această biserică nu a fost construită pe loc ci adusă, ne-o arată însăşi catapeteasma care, probabil, când s-a mutat biserica nu i s-a mai dat aceleaşi dimensiuni şi a fost necesară tăierea părţilor laterale nu pentru a fi îndepărtate ci doar pentru a se mula pe noua aşezare. Catapeteasma e din lemn de tei, frumos brodată, acoperită cu un strat de ghips şi vopsită în tempera. Ultimele lucrări de întreţinere şi restaurare a catapetesmei au avut loc în anul 2007, prin sprijinul credincioşilor şi implicarea directă a epitropului Untea Gheorghe şi Pr. Nădejde George Daniel. Atunci s-a refăcut şi gardul ce împrejmuieşte biserica. O comisie de la Serviciul de patrimoniu a constat cele întâmplate şi a întocmit un Proces Verbal. Intrând în curtea ce străjuieşte bisericuţa, nu poţi să nu te laşi atras de fiecare părticică. Totul face trimitere la sute de ani în urmă şi augmentează starea de taină existentă în sfântul locaş. Oricât de indiferentă ar fi vizita dumneavoastră, imaginea generală a edificiului creştin-ortodox vă va impresiona cu siguranţă. E foarte adevărat că, din toate punctele de vedere, îngrijirea e mai mult decât pretenţioasă iar eforturile pentru susţinerea ei sunt pe măsură. Cu toate acestea parohia Orbeni I vă aşteaptă cu braţele deschise pentru a vă bucura de slava adusă lui Dumnezeu prin această minunată biserică.




Preot Paroh Nadejde Daniel
 


Asistență socială
Documente Utile