Parohia Lehancea este situată în Comuna Podu Turcului şi este formată din satele Lehancea şi Sârbi. Satul Lehancea este aproape de localitatea Podu Turcului care este centrul comunal , aflându-se de aceasta la o distanţă de 7 km depărtare.
În trecut Parohia Lehancea a avut o întindere mult mai mare, cuprinzând şi satele Bălăneşti, Hanţa, Strâmba şi Bou-Roş, dar cu timpul în urma reorganizării parohiilor aceasta a rămas formată din cele două sate menţionate mai sus: Lehancea şi Sârbi.
Satul Lehancea se află în partea de sud-est a judeţului Bacău, făcând parte din ansamblu Colinele Zeletinului, o frumoasă zonă deluroasă propice pentru cultivarea viţei de vie şi a pomilor fructiferi.
Parohia Lehancea face parte din Protoieria Sascut, unitate administrativ teritorială, înfiinţată de Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, în anul 2009.
Satul Lehancea – Biserica Parohiala Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril:

Conform tradiţiei , satul Lehancea a apărut în anul 1712 , când locuitorii săi au venit pe aceste meleaguri din cauza epidemiei de holeră ce afectase în acea vreme aceste ţinuturi. Bătrânii spun că vechea vatră a satului a fost zona unde astăzi este localizat satul Rădăcineşti din Judeţul Vrancea , zonă care a fost părăsită din cauza epidemiei de holeră , locuitorii incendiind întreg aşezământul şi mutându-se mai la deal , apărând astfel actuala vatră a satului începând cu anul 1712.
Părerea generală este aceea că oamenii zonei erau o comunitate de răzeşi dârzi , gospodari şi foarte credincioşi, dat fiind faptul că aceştia s-au aşezat în apropierea unui vechi schit aflat în codrii ce data din jurul anului 1681. La acea vreme zona era acoperită cu păduri dese de foioase şi păşuni întinse, fiind puţin circulată, de aceea şi existenţa schitului din codrii , unde viaţa de rugăciune a monahilor se desfăşura netulburată de intervenţia factorilor externi.
Biserica actuală ce poartă hramul “Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil” a fost ridicată în anul 1832 de către obştea satului Lehancea folosind la construcţia acesteia material lemnos ,respectiv lut pentru pereţii exteriori şi şindrilă pentru acoperiş.Biserica a fost construită pe fundaţie de piatră de râu cu talpă de stejar, pereţii fiind construiţi din furci de lemn cu chirpici.Planul bisericii este treflat cu turlă pe pridvor. De-a lungul timpului lăcaşul de cult a suferit mai multe lucrări de renovare. Astfel în anii 1891, 1930, 1942 s-au făcut lucrări de reparaţie la pereţi, iar în anul 1957 s-a înlocuit acoperişul vechi, s-au tencuit pereţii interiori şi s-a confecţionat mobilierul actual. Foarte frumoasă la acest lăcaş de cult este pictura catapetesmei , pictură ce s-a efectuat în anul 1891 de către pictorul Mihai Ionescu din oraşul Bârlad. Interiorul bisericii nu este împodobit cu pictură murală, ci are pictură executată pe pânză sub forma de tablouri, făcute în anul 1942 de către pictorul Fotescu Gheorghe din Tecuci. Se pare totuşi că biserica ar fi avut şi pictură murală,dar care de-a lungul timpului, în urma intervenţiilor ce au avut loc la renovarea bisericii, şi din cauza curgerii timpului au dus la îndepartarea sau acoperirea acesteia. Acest lucru este întărit de faptul că în Sfântul Altar şi anume la proscomidiar se observă sub stratul de tencuială şi vopsea exfoliată un drapaj pictat. Ultima intervenţie ce a avut loc la lăcaşul de cult s-a făcut în timpul păstoririi preotului Militaru Leonard, când a fost tencuit exteriorul şi s-au consolidat pereţii prin turnarea unei centuri mediane şi a unor contraforţi din beton. În anul 2008, sub păstorirea preotului Iancu Petrescu s-a finalizat şi construcţia unei noi clopotniţe, construcţie de sine stătătoare din zidărie şi beton aflată la intrarea în curtea bisericii.
În patrimoniu bisericii se află 12 Mineie vechi scrise în chirilică, cu pagini frumos ornamentate.

Preot Lupu Bogdan