Get Adobe Flash player

Parohia Cabesti Biserica ‘Sf. Nicolae”, comuna Podu-Turcului

1.Biserica cu hramul,, Sf. Voievozi” din satul Sighica.

Locuitorii satului Sighica sunt români de religie ortodoxă, iar ocupația lor principală este agricultura. Portul național este ca și inexistent, iar ca obiceiuri tradiționale se mai practică doar acelea în legătură cu sărbătorile de iarnă. Satul Sighica a luat ființă în urma unor năvăliri ale tătarilor când au fost distruse și arse satele: Unteștii de Sus și Unteștii de Jos, iar locuitorii acestor sate au găsit adăpost în inima codrului, într-o poieniță cu puține izvoare. În acea poiană creștea o plantă înaltă și albă pe care locuitorii o numeau ,,sighică”, nume care i s-a dat poienii și s-a perpetuat până astăzi numele satului. Satul Sighica este așezat în partea de N-E, a satului Căbești, pe versantul dealului cu același nume. În prezent satul este alcătuit din 66 de familii cu un total de 154 de suflete Pe locul unde se găsește actuala biserică, a fost o altă biserică făcută din lemn de stejar și căptușită pe dinafară cu scândură. Această biserică nemaifiind corespunzătoare cerințelor cultului, deoarece se ruinase complet, s-a luat inițiativa construirii unei alte biserici. Biserica de astăzi cu hramul ,,Sf. Voievozi”, este construită între anii 1922-1927, din cărămidă și acoperită cu tablă cu contribuția și osteneala credincioșilor. Ea a fost redată cultului prin acul de sfințire din ziua de duminică 13 noiembrie 1927, de către protopopii Pr. Ștefan Vasilescu și Pr. Ilarion Dodu, ai fostului județ Tutova. Stilul bisericii este bizantin, având altar semicircular, iar forma ei în chip de cruce cu brațe egale. Biserica a fost pictată în interior în ulei de către pictorul I.C. Catrinescu din Scânteieștii Covurlui. În urma cutremurului din anul 1940, biserica a suferit mici avarii atât în interior cât și în exterior, reparându-se cu ajutorul credincioșilor sub directa supraveghere a PC Pr. paroh Gheorghe Mocanu, făcându-se cuvenita târnosire în ziua de 2 noiembrie 1941, de către PC Pr I.Ghe.Ghervase, protopop al fostei circumscripții Tutova de Sus. Afară de reparația radicală ce i s-a făcut, s-a zugrăvit și pictat din nou de către zugravul Gheorghe Fotescu din Podu Turcului. Cu această ocazie s-a construit din nou veșmântarul și s-a reparat clopotnița. Pictura murală este în stare relativ bună și nu prezintă valoare artistică sau istorică deosebită, neposedând obiecte confecționate din metale prețioase. Biserica ,, Sf. Voievozi” a fost renovată de PC Pr.Neculai Vartolomei în anul 1983 și a fost sfințită de către Prea Sfințitul Eftimie al Romanului. La această biserică au slujit următorii preoți: Dumitru Babacă până în anul 1935, PC Pr. Gheorghe Mocanu, PC Pr. Neculai Vartolomei, PC Pr. Paizan, PC Pr. Hanu Dumitru, PC Pr. Pompilu Dobrinescu, PC Pr.Adrian Frunză, iar din anul 2004 până în prezent PC Pr. paroh Mihail Mancă. În prezent s-a trecut la reconstruirea gardului împrejmuitor al bisericii și a cimitirului din materiale noi de ciment și tablă galvanizată. S-a început de asemenea reconstruirea clopotniței pe cheltuiala Fam. Alexe Constantin și Aurora din satul Căbești. Biserica se află astăzi într-o stare de degradare, fiind necesară reconsolidarea și renovarea acesteia. Satul Sighica a făcut parte din fosta comună Căbești până în anul 1968, devenind apoi sat al comunei Podu Turcului. Ruta cea mai convenabilă pe orice anotimp se face pe D.N. 11A, Adjud-Bârlad.

2. Biserica cu hramul ,,Sf. Nicolae” din satul Plopu.

Biserica cu hramul ,, Sf. Nicolae” este situată pe dealul Plopului, între satul Plopu și Căbești. În partea de apus ar fi existat un codru mare de plopi, de unde își trage numele satul Plopu. Aici înainte a existat o biserică mai veche pe locul căreia s-a construit actuala biserică . În anul 1909 , cu contribuția credincioșilor precum și a unui comitet alcătuit din preoții Gheorghe Popescu, Enache Vasiliu și proprietarul Vasile Ghelț s-a reușit finalizarea lucrărilor de la noua biserică. Biserica este construită din cărămidă și lemn, iar ca meșter a fost Ioan Palade din comuna Boghești. Pictura a fost executată de pictorul amator Gheorghe Gavriliu, cântăreț bisercesc din orașul Bârlad. Biserica este construită sub formă de navă, stil moldovenesc, din cărămidă pe temelie de beton și învelită cu tablă. Are un singur turn deasupra pridvorului din lemn și scândură iar catapeteasma este sculptată din lemn de tei și vopsită maron. În anul 1912, la data de 30 decembrie, biserica a fost redată cultului prin târnosirea ei. Ca obiecte de cult și de valoare, biserica posedă trei icoane datând din secolul al XIX-lea, al căror pictor este necunoscut. Ele reprezintă chipul Mântuitorului, al Maicii Domnului și al Sf. Ioan Botezătorul. Toate au același stil și se bănuiesc a fi păstrate de la vechea biserică. Biserica a suferit avarii în urma cutremurelor și de aceea i s-au făcut reparații capitale în perioada anilor 1924 și 1946 când a fost din nou pictată de către pictorul Dumitru din Tecuci, iar apoi a fost construită clopotnița, lucrările fiind finalizate sub păstorirea PC Pr. Dumitru Babacă. Ultimele reparații s-au făcut în anul 2007, respectiv exteriorul bisericii și înlocuirea tablei de pe acoperiș sub conducerea PC Pr. Neculai Vartolomei. Dintre preoții care au deservit această biserică se cunosc pe linia slujirii lor: PC Pr. Gheorghe Ghelț, PC Pr. Gheorghe Popescu, PC Pr. C-tin Bobarna, PC Pr.Ionescu, ieromonahul Silvestru Codreanu, PC Pr. Dumitru Babacă iar din anul 1980, PC Pr. Neculai Vartolomei care slujește în prezent. Drumul de acces la această biserică este D.N.11 A, Adjud-Bârlad, la o distanță de 6 Km de Podu Turcului. Satul Plopu ca și satul Sighica au aparținut până în anul 1968 comunei Căbești iar de atunci și până astăzi comunei Podu Turcului.

3. Biserica cu hramul „ Sf. Mc. Gheorghe” din satul Fichitești

În partea de răsărit a comunei Podu Turcului, la doi kilometri spre nord, la locul unde se unesc cele două Pereschivuri și apoi merg să se verse în apa Tutovei, se găsește situat între cele două dealuri, satul Fichitești. Se spune din bătrâni, că pe fosta moșie a unui boier Gheorghe Cuza, s-a stabilit un cioban cu turma sa, anume Fichitescu, de unde probabil își trage numele acest sat. În decursul vremurilor, înmulțindu-se locuitorii, satul s-a extins de-a lungul pârâului Pereschivul Mare în partea de apus. Cu căsuțe mici și scunde, cu ulicioare strâmte și întortochiate, satul a fost locuit totdeauna de clăcași și robi care lucrau pe moșiile boierești. Așa s-a format satul de clăcași Fichitești, porecliți de alte sate „munteni”, veniți din Muntenia sau din alte părți, cu dialect aparte, cu port deosebit lucrat din lână numai în casă, cu cămăși din in și cânepă. În cele religioase, acești locuitori erau deserviți de preoți din parohiile vecine, până când din fosta pădure Dumbrava, din bunăvoința boierului au purces la confecționarea materialului lemnos necesar pentru construirea unei biserici locale. Se povestește că pentru scoaterea din pădure a tălpoaielor pe care este construită biserica, boierul ar fi înjugat toți boii pe care îi avea în cireada lui. Nu deținem date exacte când s-au petrecut acestea, dar ele au fost păstrate în amintirea credincioșilor și transmise din generație în generație ajungând astfel până la noi. Biserica din lemn datează din anul 1813 și este monument istoric. Ceea ce știm cu siguranță, este faptul că această bisericuță cu hramul „ Sf.Mc.Gheorghe” a existat în anul 1839. Acest adevăr este confirmat de inscripția de pe o piatră funerară care se păstrează și se poate vedea și astăzi. După o perioadă de timp, moșia devine proprietatea lui Alec Anastanu, ctitorul Azilului de bătrâni din Tecuci. Acesta aparținând cu satul Putredeni de comuna Coroiești, trece și această biserică la parohia Coroiești, până la anul 1936 când revine la parohia Căbești. Biserica se află în partea de apus a satului pe un podiș, la jumătatea distanței între cele două extremități ale satului. Este construită din bârne de lemn de stejar pe vechile tălpoaie, ce au o grosime de 0,70m încheiate în clește. Locașul de cult are formă de navă, fără nici o turlă, dar cu aspect bine proporționat și încadrându-se în stilul moldovenesc. În exterior este tencuită și căptușită cu scândură, iar din anul 1960 au fost executate reparații mai mari, prin lucrări de tencuire în ciment a bisericii sub coordonarea directă a maistrului Dumitru Țopa din Frumușelu și a fostului cântăreț bisericesc Gheorghe Târzâman. În interior biserica este văruită iar pe pereți sunt așezate icoane pictate. Catapeteasma are scheletul din lemn de stejar, iar icoanele din lemn de tei vopsite maro. Cele trei rânduri de icoane de pe catapeteasmă: prooroci, apostoli și praznice împărătești, sunt pictate pe pânză de in întinsă pe scheletul din lemn, având culoare predominantă maron închis. Autorul acestor picturi este necunoscut iar ele se consideră a fi de la jumătatea sec.XVIII-lea. Aceste icoane formează de altfel și lucrurile ce prin vechime prezintă o oarecare importanță deoarece această biserică nu mai are obiecte de preț sau cu valoare istorică. În anul 1994. în timpul păstoririi PC Pr. Vartolomei Neculai, acestui sfânt lăcaș i s-au făcut ultimele reparații atât în interior cât și în exterior.

Istoricul comunității parohiale

Satele fostei comune Căbești( Sighica, Plopu,Fichitești și Căbești) se află situate în subunitatea geografică denumită Colinele Tutovei- cel mai mare și mai vechi ținut răzășesc al Moldovei medievale.După ce treci de Podu Turcului, reședința comunei din care fac parte în prezent aceste sate, șoseua strategică șerpuiește printre viile nobile până la Foișor. De aici coboară până la biserica satului Plopu, de unde străbate de-a lungul satul Căbești și apoi cătunul Sighica, îndreptându-se spre Ivești și mai departe la Bârlad. Aceste sate ale fostei comunei Căbești se află situate în apropierea limitelor administrative ale județelor Bacău( din care fac parte), Vaslui și Vrancea. Așezările din imediata apropiere a acestor sate sunt: Podu Turcului, Glăvănești și Putredeni ( jud. Bacău ), Coroieștii de Jos și Ivești ( jud. Vaslui ), Prisecani și Bichești ( jud. Vrancea ). În cazul satului Căbești la fel ca și alte așezări din Colinele Tutovei, la alegerea locului pentru vetre a fost preferat un topoclimat de adăpostire, situat în bazinele de recepție ale afluienților mărunți, evitându-se astfel locurile expuse vânturilor reci și secetelor. Satul este brăzdat de la nord la sud de pârâul Căbești, numit și Pereschivul Mic. Acesta este format din izvoarele ce își au obârșia în Bujoara și Butnăria. Un număr de patru poduri și trei punți asigură căile de acces a locuitorilor de pe un versant pe celălalt spre răsărit se află Partea Cealaltă și Podoghita, iar spre apus Dealu Țolicii, Partea Bisericii iar spre Sighica se află Fundătura și Butnăria, iar spre Fichitești dealul Cucu. De-a lungul vremii pârâul Căbești a săpat o albie adâncă și prăpăstioasă, greu accesibilă. Punctele de maximă altitudine ale celor două coline sunt: Foișorul în partea de apus(290,4m) și dealul Naca, la răsărit, ce măsoară pe zare o înălțime de 245m. Șoseaua strategică, construită din dale de beton, în deceniul opt al secolului al XX-lea, reprezenta pentru vremea aceea cea mai directă legătură între fosta Uniune Sovietică și fostele state socialiste din partea centrală a Europei. Satele Căbești,Plopu,Fichitești și Sighica împreună cu împrejurimile acestora, adică vatra și moșia sau hotarul, însumează peste o sută de toponime. Dintre acestea, cele mai numeroase sunt toponimele topografice, reprezentând circa 50%. Unele nume descriu forma sau aspectul exterior al locului: Arie, Fundătură, Găureana, Râpa lui Beldiman. Toponime care descriu forma de Vale: Lupului, Căbeștilor, Plopului, Belii. Căbești- Nu putem discuta despre istoria unei așezări fără a cunoaște toponomia ei. Oiconim minor, simplu, acesta este format din antroponimul „ Caba” la care s-a adăugat sufixul „ești”. În limbile bulgară și turcă acesta apare sub formă de „kaba”, traducându-se „aspru”,„grosolan”. Potrivit legendei, Caba ar fi un oștean de-al lui Ștefan cel Mare, dacă nu cumva chiar căpitan. El ar fi fost împroprietărit cu pământ pe aceste locuri, drept recompensă pentru vitejia de care a dat dovadă în luptele cu turcii, nu departe de aici , la Vaslui. Din acest punct de vedere satul Căbești se înscrie alături de alte așezări din Colinele Tutovei, care și-au luat numele de la foștii oșteni ai lui Stefan cel Mare. Legenda cu privire la vechimea satului Căbești îl plasează în epoca lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Schimbarea vetrei acestuia de pe moșia Milești pe locul actual justifică atestarea sa mai târzie în comparație cu legenda. Cel mai vechi document de atestare care se referă la satul și moșia Căbești, cunoscut până în prezent este un ispisoc de la Vasile Vodă Lupu ce poartă data de 25 august 1641. Timp de 40 de ani numele satului nu mai apare în documentele ce au fost publicate până în prezent. Abia la 1 septembrie 1681 apare un răzeș din satul Căbești, alături de alți „megieși martori”, care fac mărturie despre moșiile și satele mănăstirii Adam din codrul Ghenghii. În anul 1928 satul Căbești, fiind reședința comunei cu același nume, avea percepție fiscală și bancă populară „ Prevederea”, o cooperativă agricolă „Lumina” și trei mori cu motor. Din anul 1968, aparține comunei Podu Turcului, cu o populație în continuă scădere, astfel în anul 1977satul avea un număr de 1112 locuitori. În prezent sunt un număr de 114 familii, creștini ortodocși. Plopu, sat component al comunei Podu Turcului, jud. Bacău, este situat pe partea dreaptă a pârâului Căbești, numit și Pereschivul Mic. Din punct de vedere etimologic reprezintă un oiconim minor, toponimul Plopu poartă numele arborelui respectiv. Așezarea face parte din categoria celor târzii, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Satul apare menționat pentru prima dată în anii1794-1795 ca făcând parte din ocolul Pereschiv, ținutul Tutova. În acești ani se zidea în satul Plopu locașul de cult cu hramul „ Sf. Nicolae”. Cu siguranță că la această dată satu exista deja, de vreme ce sătenii înălțau aici o biserică. În anul 1966 satul Plopu făcea parte din comuna Căbești, raionul Adjud, regiunea Bacău și avea 452 de locuitori. În prezent are un număr de 148 de familii, creștini ortodocși. Sighica, sat situat în patea de nord-est a satului Căbești. A apărut mai întâi ca un cătun ce s-a format pe hotarul satului Căbești, ocolul Pereschiv, ținutul Tutova. Satul Sighica este atestat documentar în 1816-1817 când se construia aici biserica. Pe la anul 1845 printre neamurile din satul Căbești se afla și familia Ghiga, cu băieți descendenți din bătrâna Ghiga. Printre aceștia îl întâlnim și pe „ vel căpitan Toader sân Ioan Ghiga” fiul lui Ioan Ghiga. În vorbirea orală„ sân Ghiga” s-a transmis„ să Ghica”pronunțându-se într-un singur cuvânt Sâghica și apoi Sighica. Este foarte posibil ca acesta să fi avut proprietate în acest loc. Toponimicul Sighica are la bază oiconimul compus din două nume, însemnând la origine locul unde este „fiul lui Ghiga”. În catagrafiile secolului al XIX-lea populația cătunului și apoi a satului a fost cuprinsă cu cea a satului Căbești și apoi a comunei respective la care a fost arondat. Abia în anul 1912 a fost recenzat separat. El făcea parte din comuna Căbești, plasa Perschiv, jud. Tutova și avea 213 locuitori. În prezent sunt 60 de familii, creștini ortodocși. Fichitești, sat situat pe valea Pereschivului, la 10 km de Podu Turcului. Fichiteștiul a aparținut în trecut de fostul județ Tutova, făcând parte din componența mai multor comune: Coroiești, Ivești și Căbești, iar în prezent Podu Turcului. Numele satului Fichitești se încadrează ca fiind oiconim minor, simplu, provenind de la antroponimicul „Fechete” plus sufixul ești, în maghiară „fechete” înseamnă negru. Atestarea documentară a satului Fichitești este contemporană cu cea a Căbeștilor. Într-un document care poate fi datat 1639-1641 și în altul 1646, satul Fichitești de pe Pereschiv era consemnat că era al Anghelinei, fiica lui Călin, mare dregător și soția lui Chicoș, fost șetrar. În anul 1930 satul făcea parte din plasa Vasile Pârvan, comuna Coroiești juețul Tutova iar la anul 1941,satul aparținea comunei Căbești și avea 241 de locuitori. În prezent el aparține comunei Podu Turcului și are un număr de 30 de familii, creștini ortodocși. Atestare arheologică Pe locul actual al vetrelor de sat Căbești, Plopu, Fichitești și Sighica cât și pe moșiile Milești și Căbești au fost descoperite urme de locuire ale poulațiilor încă din antichitate. Cu aproximativ cinci mii de ani în urmă, în epoca nouă a pietrei(neolitic), aici au trăit purtătorii culturii neolitice Cucuteni. Urme ale viețuirii acestora au fost sesizate în partea de nord-vest a satului, pe locul numit Corboaia. O Ceașcă dacică a fost decoperită la grajdurile C.A.P. din satul Plopu, com. Podu Turcului Pe valea Pereschivului, la punctul cunoscut sub numele de Milești, nu departe de Fântâna lui Sava și Podul de la Hartuc, în urma săpăturilior arheologice efectuate a fost descoperit un cimitir din epoca bronzului. Aici au fost dezvelite 11 morminte din care 10 de înhumație și 1 de incinerație. Inventarul mormintelor de înhumație se compunea din vase de lut așezate în regiunea craniană, în dreptul feței și mai rar lângă picioare. Din perioada de sfârșit a primei epoci a fierului, datează așezarea dacică de la Cociuba-Dămăcușa, situată la 2 km nord de Căbești. Aici, în primăvara anului 1962, a fost descoperit un interesant tezaur de monede histriene, într-un mic vas de ceramică. Așezarea de la Cociuba- Dămăcușa pote fi datată în secolul III î. Hr., iar monedele hristriene de aici în jurul anului 350 î. Hr. Acestea au pe verso două capete umane reprezentând Dioscurii și pe reverso vulturul cu delfinul în ghiare. La nordul satului Fichitești, cam la 2 km, a existat satul Ruseni. Înainte de colectivizare aici se mai vedeau încă ruinele unei vechi biserici care avusese drept temelie, piatră de carieră. Aici s-a găsit în urma unor săpături s-a găsit o cruce relicvar. Crucea reprezenta un engolpion ce aparținea unui preot care a slujit la biserica satului Ruseni. Biserica a fost distrusă în urma marii năvăliri tătare, de la 1241.Toate aceste obiecte arheologice descoperite se află donate Muzeului de Istorie din Focșani și Onești. Toate acestea reprezintă dovezi incontestabile ale activităților omenești, desfășurate pe aceste locuri pe parcursul a celor cinci milenii de locuire neîntreruptă. Din punct de vedere cultural Ca instituții publice amintim cele trei școli primare satele Căbești, Sighica și Plopu, dintre care cea de la Căbești mai funcționează. Dintre acestea merită a fi consemnată școala din Căbești care a fost construită în anul 1915 de către un arhitect italian, același care a făcut și școala din Prisecani. Dintre construcțiile cu caracter civil, singura care s-a păstrat a fost casa lui Ambrosie. Construită între cele două războaie mondiale, aceasta are înfățișarea unui conac boieresc, cu cerdac și două turnuri în partea de est. În anul 1936 parohia Căbești I avea Căminul Cultural „ Sf. Petru și Pavel”, înființat încă din anul1928. Președintele acestui cămin era preotul Babaca Dumitru, cel care conducea și corul religios. În anul 1965 s-a construit Căminul ,, Ion Creangă ” din satul Căbești care în anul 2012 a fost renovat, redându-i frumusețea de odinioară. Amintim pe vrednicul de pomenire preotul Gh. Mocanu numit în anul 1935, iar cântăreț era Vasile Stegaru, numit în 1905 și învățătorul Vișan care conducea corul religios la biserica din Căbești. Între personlitățile parohiei Căbești amintim pe poetul Cezar Stegaru III.Istoricul Bisericii parohiale

Biserica parohială cu hramul ,,Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din satul Căbești.

Satul Căbești este situat la extremitatea văii Căbești unde se bifurcă dealurile Corboaia și Căbești. El este întins pe o lungime de 3Km de-a lungul drumului DN 11A, pe ruta Adjud-Bârlad, ce străbate satul în două. Satul, altădată comună,are ca locuitori în majoritate români de religie ortodoxă, ocupația lor de bază fiind agricultura. Portul național este ca și inexistent, iar ca obiceiuri tradiționale se mai păstrează doar acelea în legătură cu sărbătorile de iarnă. Numele satului Căbești se spune că ar fi moștenit de la un oștean al lui Ștefan cel Mare, anume,,Cabas”-căruia i-au fost dăruite aceste locuri în urma unor fapte vitejești din războiul purtat cu turcii în anul 1484. Acest ,,Cabas” a avut patru feciori care au tăiat arborii din jurul poienii și au construit mai multe case în jurul celei dintâi construite de tatăl lor. Cu timpul numărul lor a crescut, prin venirea și a altor locuitori din vechile sate: Unteștii de Sus. Unteștii de Jos și, mai ales, din satul Ruseni de pe valea pârâului Pereschivul Mare. Refugiați din acele sate din cauza invaziei turcilor și a tătarilor, au venit la adăpostul codrilor ce înconjurau vechea așezare a lui ,,Cabas” și care cu timpul a căpătat denumirea de Căbești. Biserica parohială cu hramul ,,Vovidenia” a fost construită din zid cu temelie de piatră, ridicată în anul 1864, fără inscripție. Reparată în totalitate în anul 1895, prin acoperirea cu tablă albă deoarece dranița se spărsese, reparația pereților pe dinafară și înăuntru, precum și bagdadia, toate s-au făcut din veniturile bisericii. Alături de această biserică parohială a fost una mai veche, pe locul unde este cimitirul bisericii de astăzi și care s-a construit pe proprietatea familiei Hâncu Galeriu și Ioana ,ei donând acest teren bisericii . Este amintit ca preot slujitor Iordache Grumeza, care mai mult din osteneala și cheltuiala sa a ridicat această biserică. Astăzi, în locul unde a fost catapeteasma bisericii, pământul este uscat și nu crește niciun fel de plantă, iar oamenii aprind lumănări și se roagă. Parohia Căbești II, care a fost comună până în anul 1968 și aparținea de județul Tutova, avea 274 de familii și 965 suflete. Sunt amintiți ca preoți slujitori în trecut: Ursoiu Necula, Alexe Telu, IlieTelu, Vasile Ghețiu, Vasile Borra, Vasile Măstăcan, Constantin Corciovă, Ion Pleșu și Ion Ciocârlan. La biserica cea veche au slujit preoții: Gheorghe Vedi, Toma Glod, Necula Ursoiu, Dimitrie Glod și Iordache Grumeza ultimii doi slujind și la la biserica nouă parohială. Este amintit faptul că din materialele de la biserica cea veche s-a construit biserica cu hramul ,, Sf. Nicolae” din satul Plopu în anul 1912, fiind filia bisericii cu hramul ,,Vovidenia”. Biserica parohială a fost reparată în anul 1924 din veniturile bisericii. Aceasta deținea din donații o suprafață de 32 ha. Preot paroh era atunci Vasiliu Enache, iar apoi preotul Dimitrie Ghe. Babaca având cântăreț bisericesc pe numitul Gheorghe Borș. La cealaltă biserică filie din satul Sighica cu hramul ,,Sf. Voievozi “, construită între anii 1922-1927, este amintit ca preot paroh Gheorghe Mocanu. A fost preot slujitor începănd cu 1 octombrie 1935, păstorind peste 35 de ani, fiind cunoscut și pomenit de cei mai în vârstă enoriași. Cântăreț bisericesc este amintit Vasile Stegaru. Biserica din satul Sighica deținea o suprafață de teren de 4ha, provenită din donații. Drama bisericii parohiale ,, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” începe cu anul 1940 când, în urma cutremurului din acel an, biserica s-a dărâmat complet, iar zidurile au fost trase cu boii . Credincioșii plângeau și citeau acolo ,,Acatistul Maicii Domnului “ după cum povestesc bătrânii satului. Odoare ale bisericii dărâmate se păstrează și astăzi în biserica ,,Sf. Voievozi “ din satul Sighica. Risipindu-se zidurile bisericii închinate Maicii Domnului, sfântul lăcaș nu a mai putut fi refăcut datorită prigoanei atee a regimului comunist . Locuitorii acestor ținuturi , fii de răzeși, buni creștini, harnici și darnici , nu și-au pierdut nădejdea în bunul Dumnezeu și în rugăciunile Maicii Domnului. Ei au păstrat credința reconstruirii bisericii în catedrala sufletelor lor. După anul 1989, a fost rânduit ca prin binecuvântarea P.S. Eftimie al Romanului, prin grija P.C.Pr. Neculai Vartolomei și cu osteneala și neodihna credincioșilor să se înceapă înălțarea unei noi biserici. De la punerea pietrei de temelie, din vara anului 1996 și până în prezent, sfântul lăcaș s-a ridicat cu efortul susținut al enoriașilor. În perioada anilor 2000-2004,lucrările noii biserici au fost îndrumate și supravegheate de către P.C. Pr.Adrian Frunză. Prin coordonarea noului preot paroh Mihail Mancă, s-au încheiat lucrările de zidire și înfrumusețare a sfântului lăcaș. Biserica are acum o arhitectură în formă de navă, este acoperită cu tablă, pictată în interior în frescă și împodobită cu obiecte și odoare de cult. Cântăreți bisericești au fost Aur Neculai și Scânteie Constantin iar epitrop Zanet Ionel. Cu binecuvântarea lui Dumnezeu, la data de 27 noiembrie în anul mântuirii 2005, în duminica a 30-a după Rusalii, încununarea efortului tuturor s-a văzut finalizat prin săvârșirea slujbei de sfințire de către P.S.Dr. Ioachim Băcăuanul ,arhiereu vicar al Episcopiei Romanului. La acest moment haric, precum și la Sfânta Liturghie arhierească au participat: P.C.Pr.Protopop Vasile Radu, un sobor numeros de preoți, reprezentanți ai autorităților locale și mulțime de popor, aducând prin aceasta laudă lui Dumnezeu, Care I-a învrednicit să-și vadă împlinite gândurile Cimitirele La bisericile din satele Sighica, Plopu și Fichitești cimitirele se află în interiorul curților împrejmuitore ale acestor biserici. Doar cimitirul de la biserica din satul Căbești este amplasat în afara curții interioare a bisericii și este cel mai mare . Profilul actual al Parohiei

Începând cu data de 1 septembrie 2013, s-a înființat o nouă unitate de cult care va avea denumirea: Parohia Căbești, din comuna Podu Turcului, Protopoiatul Sascut, județul Bacău, având ca paroh pe PC Pr. Mancă Mihail iar ca preot slujitor pe PC Pr. Vartolomei Neculai. Cântăreț bisericesc angajat al noii unități de cult este Bâgea Vasile. Biserica parohială este Biserica cu hramul ,,Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din satul Căbești ,apoi cele trei filii ale sale: Biserica cu hramul ,,Sf. Voievozi” din satul Sighica, Biserica cu hramul ,, Sf. Nicolae” din satul Plopu și Biserica cu hramul,, Sf.Mc.Gheorghe” din satul Fichitești, care este monument istoric. Parohia Căbești are în prezent un număr de 352 de familii, creștini ortodocși. Activități pastoral-misionare, culturale, editoriale,filantropice și catehetice În preajma sărbătorilor de Crăciun și Paște am organizat împreună cu enoriașii parohiei colecte de alimente pe care le-am oferit orfanilor văduvelor și bătrânilor din parohie. Ne-am deplasat apoi cu diferite familii din sat la spitale, azile și cămine de bătrâni din Adjud și Bârlad cu pachete cu alimente, aducând o bucurie celor întristați și abandonați de familie. Am organizat strângerea de bani și materiale pentru construirea și renovarea de fântâni și troițe, precum și sfințirea acestora. Catehizarea copiilor, a tinerilor și a bătrânilor a făcut parte dintr-un program organizat în cadrul bisericii parohiale. Apoi am luat legătura cu profesorul de religie al școlii din sat , astfel participând la slujbele bisericii împreună cu elevii. Împreună cu enoriașii din sat am organizat pelerinaje la diferite mănăstiri , precum și la moaștele Cuvioasei Parascheva de la Catedrala Mitropolitană din Iași. Am răspuns de fiecare dată apelului făcut de Centrul Eparhial și Protopopiatul Bacău în ce privește ajutorarea sinistraților din zonele calamitate în urma inundațiilor din Agăș, apoi din Săucești-Schineni, unde am dus cereale, alimente și îmbrăcăminte în urma colectei organizată în parohie. Am organizat colecte pentru ajutorarea sinistraților din Teleorman, pentru cei aflați în suferință în urma războiului din Siria, colecte pentru construirea „Catedralei Neamului” . S-au organizat colecte în postul Crăciunului oferindu-se cadouri la biserică pentru copiii săraci. Am invitat cadrele didactice ale școlii împreună cu profesorii de religie la slujbele hramurilor de la bisericile din parohie. Publicarea de articole la revista Arhiepiscopiei „ Cronica Romanului”.

Personalități ale Parohiei Căbești

Între personalitățile care s-au ridicat din această parohie amintim în primul rând pe poetul Cezar Stegaru care are un loc aparte în cadrul Muzeului „Marcel Guguianu” din Bârlad. Este înmormântat în cimitirul bisericii cu hramul „ Sf. Nicolae” din satul Plopu ,comuna Podu Turcului. De asemenea, foste cadre universitare : Prof.Dr. Dorinel Ichim este absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității București. A lucrat ca profesor de istorie la Școala generală din Căbești și la Liceul teoretic din Podu Turcului. În domeniul muzeografiei a lucrat timp de peste 30 de ani la muzeele din Onești și din Bacău fiind înainte de pensionare directorul Muzeului Județean de Artă și Etnografie Bacău. Doctor în arte plastice al Institutului de Etnografie și Folclor C. Brăiloiu, specializarea etnologie- etnografie, a avut ca teză de doctorat lucrarea Biserici moldovenești din lemn. Preocupările din domeniul cercetării bisericilor de lemn au avut ca rezultat publicarea a trei lucrări mongrafice : Monumente de arhitectură populară din județul Bacău Bisericile de lemn (editată de Episcopia Romanului și Hușilor, 1984), Biserici de lemn din Basarabia și Bucovina de Nord( Editura Fundației Culturale Române, București, 2000) și Biserici de lemn din Eparhia Hușilor(editată de Episcopia Hușilor, 2001). În monografiile Zona etnografică Trotuș(Editura Sport-Turism, București, 1983.)și Zona etnografică Bacău( Editura Sport –Turism,București , 1987) s-a preocupat de cunoașterea specificului culturii populare materiale și spirituale a locuitorilor din satele aflate în bazinul mijlociu al Siretului și în bazinul Trotușului. Apariția cărții istorico-etnografice intitulată Monografia fostei comune Căbești, județul Bacău din Colinele Tutovei, coincide, în mod fericit, cu sărbătoarea a 360 de ani de la prima atestare documentară a satului Căbești(25 august 1641). A publicat peste o sută de lucrări din domeniul etnografiei, etnologiei, istoriei și culturii, susținând peste 150 de comunicări științifice. Are cinci participări internaționale în Ungaria, Republica Moldova și București, la diferite congrese și conferințe. Academician Barbu Viorel- fost rector al Univ. „Alexandru Ioan Cuza”-Iași. Prof. Dr. Cruceanu Vasile- șeful catedrei de geometrie din cadrul Univ. „Alexandru Ioan Cuza”-Iași. Prof. Dr. Spulber Dorian- șeful catedrei de algebră din cadrul Univ. „Alexandru Ioan Cuza”-Iași. Palade Tudor-Asist. Univ. Drd.- Facultatea de Educație fizică și sport din București. Ing. Dr. Glod Petrache- fost cercetător la Institutul Energetic din București. Ing. Dr. Aur C. Gelu- fost director al Palatului Culturii din Iași. Ing. Dr. Ciocârlan Gheorghe- fost director al Direcției Apelor Siret-Prut, care a construit barajul de la Fichitești. Dr.veterinar- Zaharia Vasile –fost director al D.S.V.S.A. Bacău. Dr.veterinar- Proca Marcel- doctor concesionar al com. Podu-Turcului. Prof.Dr. Aur Ion rectorul Universității „ Spiru Haret” –filiala Bacău, Prof.Dr. Aur Neculai, fost rector al Universității din Craiova, Pr.Prof.Dr. Sânică Palade, fost director al Seminarului „ Sf. Gheorghe” din Roman, autor al lucrării Taina Sfintei Spovedanii, mijloc de pastorație individuală, care este și teza de doctorat a prea cucerniciei sale. Prof Dr. Mihai Glod – Manager general Spitalul Clinic CF Iasi, Prof univ. dr.medic primar chirurg

Aur Profira, medic primar cardiolg, șefa secției de cardiologie de la Spitalul Municipal Galați. Glod Nelu- profesor de matematică la Liceul Nr.1 din Tecuci. Gavrilescu Constantin- profesor de geografie la Liceul nr. 2 din Tecuci. Palade Toader- profesorde educație fizică și director la Liceul Nr.1 din Adjud. Stupu Hristodor- profesorde educație fizică și director la Liceul Nr.1 din Galați. Palade Victoria –profesoară de muzică la Școala Generală din Adjud. Gen.Mr. ing.Aur Abăza Toader- profesor al Academiei Militare din București. Măstăcan Vasile- campion olimpic la canoe 8+1 la Barcelona. Aur Titi- este multiplu campion national, care impreună cu Dumitru Boboescu, a castigat Raliul Deltei in 1992. Surse Bibliografice Ichim, Dorinel- Monografia fostei comune Căbești, județul Bacău din Colinele Tutovei, Bacău,1985. Idem- Monumente de arhitectură populară din județul Bacău Bisericile de lemn (editată de Episcopia Romanului și Hușilor, 1984).

Date de contact ale parohiei- Parohia Căbești, comuna Podu Turcului, jud.Bacău, Protpopiatul Sascut. Pr.paroh Mancă Mihail Pr slujitor Vartolomei Neculai Telefon oficiul parohial- 0768196696



DOCUMENTE UTILE