Get Adobe Flash player

PAROHIA PARAVA, Biserica Filie cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” – Teiuş

Satul Teiuş este aşezat în partea de sud-est a Oraşului Bacău, între satele Parava şi Gîşteni, (comuna Răcăciuni), pe dealul Teiuşului, fiind aşezare veche, dar totuşi mai nouă ca satul Parava. Data precisă asupra satului Teiuş lipseşte.

Satul are o biserică şi o şcoală primară de 4 ani. Locuitorii satului sunt de origine română şi religie ortodoxă.

Ocupaţia principală a sătenilor este agricultura. Numărul total al enoriaşilor este de 211 suflete.

Numele satului, după spusele bătrânilor, se trage de la pădurile mari de tei ce se aflau pe acest loc.

Construcţia bisericii a fost proiectată din 1912, prin devizul aprobat de Ministerul Cultelor, Administraţia Casei Bisericii cu nr. 22380 din 12.08.1912 si prin binecuvântarea Sf. Episcopii a Romanului cu nr. 1349/1912. Din cauza evenimentelor 1913-1916-1918 şi a delăsării unor anumiţi factori din conducerea administrativă a parohiei, s-a întârziat cu executarea construcţiei bisericii până în 1925, an în care a fost dată cultului.

Această biserică s-a construit pe terenul donat de enoriaşi în care se află şi cimitirul. În anuarul din 1909 la pag.393 (Arhivele Statului Iaşi) se menţionează că biserica veche din Teiuş (care a fost adusa din pădurea de la sudul satului Parava) ar fi fost construită din lemn în 1847 şi că la această dată (1909) e într-o stare rea. După spusele bătrânilor, această biserică ar fi aparţinut călugărilor greci care, în urma secularizării averilor mânăstireşti din 1863 părăsesc schitul iar biserica este demolată şi reconstituită la Teiuş, în mijlocul cimitirului unde se mai afla în stare de ruină, în toamna anului 1943.

Din biserica veche s-au mai păstrat în biserica nouă icoanele de pe catapeteasmă. Nu se cunoaşte pictorul şi execuţia lor. Nu se ştie dacă şi icoana împărătească „Maica Domnului” ce se păstrează a făcut parte din ansamblul icoanelor vechi executate la aceeaşi dată şi de acelaşi pictor, căci are mai jos inscripţia în litere chirilice „Această icoană este lucrată cu cheltuiala Pr. Costache Savin şi presvitera Ana în anul 1864.” Biserica cea nouă e construită din lemn pe temelie de beton tencuită interior şi exterior, o turlă tot din lemn şi acoperită cu tablă. Privită exterior are un aspect bine proporţionat. Arhitectul care a construit-o e tot arhitectul D.Spiru. Construcţia fiind suportată de enoriaşi a fost reparată în 1948 aplicându-se tencuieli interioare şi exterioare. Construcţia bisericii s-ar încadra într-un stilul moldovenesc, catapeteasma este din lemn sculptat simplu, necunoscându-se executantul. Pictura icoanelor de pe catapeteasmă, a fost executată în ulei pe scândură de tei de către pictorul J. Zarma din Turnu Severin în 1924-1925.

In anul 1995 sub iniţiativa PC Preot Cepoi Ghe. încep lucrările de reabilitare a bisericii prin pictarea interiorului si văruirea pereţilor exteriori. Aceste lucrari au fost continuate de PC Preot C-tin Abageru pana in anul 1997 când a avut loc sfinţirea bisericii de Prea Sfinţitul Episcop Eftimie, ajutat de un sobor de preoţi conduşi de P.C. Protopop Radu Vasile.

In anul 2006 a fost schimbata tabla de pe acoperiş împreuna cu o parte din lemnăria care putrezise din cauza infiltraţiilor produse de precipitaţii, asociate cu vântul foarte violent din aceasta zona. Tot in acest an a fost montata centrala termica împreuna cu 9 calorifere din otel, iar in anul următor 2007, au fost înlocuite uşile exterioare din lemn cu altele metalice.

In anul 2009 au fost finalizate in incinta bisericii in partea de nord, o sala de prăznuire si un birou parohial, sfinţite de Preasfinţitul Episcop Dr. Ioachim Băcăuanul. Biserica nu are obiecte de valoare artistică preţioase, ci numai din punct de vedere istoric (câteva din icoanele rămase de la biserica veche aşa cum s-a menţionat mai sus). Clopotniţa este plasată la intrarea în curtea bisericii partea de vest. În timp nefavorabil si mai ales iarna, la Teius nu se poate ajunge decât pe jos si cu mare greutate.

PAROH Pr. Bărăscu Gabriel Marius

PAROHIA PARAVA,

Biserica cu Hramul „SF. VOIEVOZI”

Satul Parava este situat în partea de sud a judeţului Bacău şi se întinde pe o lungime de 3 km. Este străbătut de-a lungul de pârâul cu acelaşi nume care, unindu-se cu alte pâraie se varsă pe dreapta râului Siret.

Prin satul Parava trece drumul ce face legătura dintre şoseaua Bucureşti – Bacău şi oraşul Oneşti, trecând prin satul Dumbrava. Este asezat între dealuri, având la nord com. Răcăciuni şi satul Teiuş, iar la sud satul Drăguşani.

De o parte şi de alta a centrului satului sunt uliţe care în ultimul timp s-au mai sistematizat. Este o aşezare veche, insa data exacta a înfiinţării acestui sat nu se cunoaşte.

După tradiţie şi spusele bătrânilor satul ar data de pe vremea lui Ştefan cel Mare când, o anumită familie cu numele de Pîrvu s-ar fi aşezat în acest loc, întemeind satul Parava. Satul Parava are două biserici: una veche de cimitir cu hramul „Sf.Voievozi” şi alta nouă în mijlocul satului, cu acelaşi hram, în stânga drumului comunal şi-n dreapta paraului Parava.

Locuitorii satului sunt de naţionalitate română, religie ortodoxă cu excepţia a doua familii din 2 suflete, religie neoprotestanta de ziua a şaptea. Ocupaţia principală este agricultura cu ramurile principale: viticultura, pomicultura, grădinăritul şi zootehnia. Numărul enoriaşilor ortodocşi este de 710 suflete, iar alte confesiuni 2 suflete. Mulţi tineri sunt plecaţi la munca in străinătate, mai ales in Italia. Construcţia bisericii parohiale are la bază un trecut cam îndelungat.

 Din 1906 s-a luat iniţiativa pentru construirea unui locaş de închinăciune, deoarece biserica veche nu mai corespundea timpului. S-a început a se colecta diferite sume, ca în anul 1911 să se facă forme de licitaţie pentru începerea construcţiei. Datorită unor evenimente şi mai cu seamă administraţiei locale parohiale, abia în anul 1925 se pune piatra de temelie începându-se zidirea locasului pe terenul din hotarul siliştii casei parohiale cumpărat de enoriaşi de la Dumitru Zaharia (dupa cum se constată prin actul întocmit de Tribunalul Focşani-Putna cu nr.4126 din 1912 menţionat şi în procesul-verbal nr.1 din 9-04-1930).

Biserica este construită din cărămidă, pe temelie de beton în formă de cruce, pictată în interior, iar exteriorul în var, în afară de frontal şi firidele din jur împrejur, pictate in ulei in anul 2001. Este învelită cu tablă. Biserica privită exterior are un aspect bine proporţionat, împodobit cu două turle din zid. În prima turlă de la intrare sunt aşezate clopotele. Construcţia a fost efectuată de antreprenorul Constantin Spir după planul dat de Casa Bisericii prin Ministerul Cultelor. Fondul pentru construcţie a putut fi în majoritate suportat de enoriaşii satului şi completat prin colecte.

Planul iniţial al bisericii era numai cu o singură turlă, însă, la sfatul cetăţenilor mai ambiţioşi planul a suferit modificări, adăugându-se o a doua turlă ce ţine loc şi de clopotniţă. În urma cutremurului din 1940, biserica a suferit multe avarii mai cu seamă la prima turlă restaurată din nou de antreprenorul Stoian Dumitru din Focşani în 1941. La venirea Pr. Savin Gheorghe în octombrie 1943, biserica se afla în roşu şi acoperită. În timpuri de mari evenimente şi prefaceri sociale s-a continuat cu diferite executări de lucrări până a reuşit să se termine în 1956. A fost sfinţită la 10 iunie 1956 si redată cultului conform procesului-verbal din 9 iunie 1956 şi recepţia de la 10 iunie 1956. Stilul în care se încadrează construcţia bisericii este cel bizantin-moldovenesc. Biserica a fost pictată total în interior în frescă de către pictorul Adolf Cantini, iar in anul 1994, sub coordonarea preotului Cepoi Gheorghe, se renovează pictura interioara in totalitate si sunt executate reparaţiile necesare.

In anul 1999, sub îndrumarea P.C. Preot Constantin Abageru biserica este renovata in exterior prin decaparea tencuielii pana la cărămida, pe toata suprafaţa, inclusiv turlele, sunt spălate zidurile si se aplica un strat de tencuiala după care se aplica un strat de praf de piatra cu ciment alb. Acoperişul este reparat si tabla a fost tratata împotriva ruginii, aplicându-i-se apoi doua straturi de bronz aluminiu. In anul 2004 au fost înlocuite ferestrele vechi din fier corner cu altele din profil PVC (Rehau) cu geam termopan. In acelaşi an s-au construit 145 m de gard, din scândura de brad acoperit cu tabla, care înconjoara curtea bisericii. Sunt pictate in exterior ocniţele si firidele de sub grinda precum si icoanele hramului la intrarea in Biserica si pe stâlpii porţii. Catapeteasma sculptată în stejar de către sculptorul Dumitrescu în atelierele Sf. Patriarhi în 1955. este dată cu bait şi ulei. E în stare bună, şi nu prezintă valoare din punct de vedere artistic.

Pictura icoanelor de pe catapeteasmă a fost executată de acelaşi pictor în 1955, în ulei pe lemn de tei în stilul, celei neobizantine. Culorile predominante la această pictură sunt albastru, roşu şi galben. Ca obiecte mai de preţ în această biserică se află: două policandre din bronz, unul cu 18 lumini, al doilea cu 6 lumini donat de familia Pr.Gheorghe Savin, un sfeşnic de bronz pentru Sf. Masă cu 7 lumini, Sf.Evanghelie legată în metal şi suflată cu aur (noua) , un sfeşnic pangar cu 21 lumini (de inox), toate donate de credincioşi. Familia Jenică Toma a donat bisericii icoana împărătească a Maicii Domnului suflata în argint.

Biserica este înzestrată suficient cu obiecte necesare cultului, are centrala termica montata in anul 2005 si uşi metalice montate in 2007. Starea actuală a bisericii este bună. La Parava se ajunge pe drumul european DN 1, iar la ieşirea din Racaciuni se merge la dreapta aprox. 4 Km. Lungimea traseului Bacău – Parava este de 32 km.

PAROH Pr. Bărăscu Gabriel Marius

PAROHIA PARAVA, 

Biserica de cimitir cu hramul „Sf.Voievozi”

Biserica ce se descrie mai jos are hramul „Sf.Voievozi”si a fost construită aproape la intrarea în satul Parava, in locul capelei de cimitir, demolata de enoriaşii satului datorita gradului ridicat de uzura. În jurul bisericii se află cimitirul satului, împrejmuit, aliniat şi bine îngrijit.

Zidirea bisericii a avut loc intre anii 1970-1976, iar lucrările de construcţie au fost conduse de vrednicul de pomenire PC Preot Savin Gheorghe, ajutat de Consiliul Parohial si enoriaşii satului Parava.

Biserica este de forma dreptunghiulara, având la intrarea laterala dinspre S alipit corpul clopotniţei, încadrat in construcţia propriu-zisa. Zidurile sunt din cărămida, acoperişul din tabla, gemurile din fier cornier cu sticla mata, cu o catapeteasma de excepţie lucrata in lemn de tei si icoane foarte expresive realizate de pictorul Seto. Lungimea interioară a bisericii e de 14,1 m, lăţimea 6 m, înălţimea de 5,6 m, grosimea peretelui de 0,4 m, iar suprafaţa totală e de 85 m.p.

In anul 1997, sub indrumarea P.C. Preot Constantin Abageru, biserica este renovata in exterior si este pictata in interior in tempera de catre domnul Roscan Aurel. Sunt cumparate doua policandre de bronz noi. Acoperişul este reparat si tabla a fost tratata impotriva ruginii aplicându-i-se apoi un strat de bronz aluminiu. Toate aceste lucrări au fost suportate de familia Piscu C-tin si Livia din Bacau, fii ai satului Parava. Biserica este sfinţita de Prea Sfinţitul Episcop Eftimie, ajutat de un sobor de preoţi conduşi de P.C. Protopop Radu Vasile, in anul 1998.

In anul 2007 s-au inlocuit usile vechi de la intrare si de la Sf. Altar cu altele metalice, s-a indreptat pardoseala si s-au montat placi de gresie in tonul picturii si catapetesmei, s-au construit doua sobe de teracota, a fost scoasa duşumeaua din Sf. Altar, s-a turnat sapa si s-a montat parchet melaminat. Acum lucrarile au fost suportate si de enoriasii satului, cu o contributie semnificativa a fam. Zaharia Viorel si Magda din Bacau. Pentru enoriaşii satului Parava, acest locaş încheagă amintirile din trecut şi datorită cimitirului îi dau importanţă. Slujbe cu Sf.Liturghie se fac la moşi şi la sfinţii mai importanţi. În acest locaş se oficiază slujba înmormântării celor ce se înhumează în acest cimitir.

PAROH Pr. Bărăscu Gabriel Marius
Asistență socială
Documente Utile