Get Adobe Flash player

Biserica cu hramul „Sf. Arh. Mihail si Gavriil, satul Dragusani, comuna Parava

Din punct de vedere administrativ, satul Dragusani face parte din anul
1955 din comuna Parava, care este situata la cca 35 km sud de municipiul
Bacau si 25 km nord de orasul Adjud.

Parava are ca vecini la nord
comuna Racaciuni, la vest comuna Gura Vaii, la sud comuna Orbeni si la
est comuna Pancesti si este strabatuta de doua drumuri judetene : DJ
119D Valea Seaca – Parava de la sud la nord, drum ce trece si prin satul
Dragusani si DJ 206B Racaciuni – Dumbrava de la est la vest.

La recensamantul din 2002 satul Dragusani numara 943 de locuitori, cu
exceptia a 2 suflete toți declarandu-se crestin-ortodocsi.

Ocupatia de
baza a lor este agricultura (viticultura, pomicultura, legumicultura si
cresterea animalelor).
Privind dovezile istorice stravechi ale existentei satului, nu exista
nici o sursa care sa le ateste. Totusi unele materiale descoperite pe
vechile vetre ale satelor vecine scot in evidenta existenta lui inca din
epoca neolitica : resturi de ceramica si chiar un ciocan neolitic
slefuit cu gaura. Faptul ca in jurul comunei se gasesc localitati ce
apartin stralucitei culturi neolitice Cucuteni (ca Racaciuni,
Mandrisca, Gura Vaii) ne face sa credem ca acest complex cultural s-ar
suprapune si asupra satului Dragusani, desi nu s-au facut investigatii
arheologice de catre specialisti.

Catalogul documentelor moldovenesti din Directia Arhivelor Centrale,
supliment I (1403-1700) confirma faptul ca satul Dragusani este
asezamant vechi din timpul domnitorului Stefan cel Mare si Sfant.
Aceasta atestare este intarita si de traditia locului care istoriseste
ca domnitorul, venind dinspre Borzesti, a infrant o oaste turceasca in
satul Dumbrava.

Coborand apoi spre satul Racaciuni, Stefan cel Mare
improprietareste in campul Braescu, actualmente tarlaua nucii lui Bontas
(deasupra lui Ene Bursuc), un ostean cu numele Dragus (sau Dragusanu).
In acest loc s-ar fi aflat un mic sat de iobagi care lucrau pe
pamanturile boierilor Alexandrini,Murgulet, Braescu si Cerchez si care
devin liberi prin actul voievodului, intemeind astfel satul ce avea sa
poarte numele stapanului sau, razesul Dragus.

Conditiile istorice
vitrege determinate de invaziile tatare si turcesti au facut ca vatra
satului sa migreze spre adaposturile padurilor si vailor dinspre vest.
Astfel intre anii 1570-1583 satul este stramutat pe malul paraului sub
„padurea Gugu”, asa cum apare si in catalogul mai sus mentionat la
capitolul Dragusani – paraul, pag. 407. De aici satul s-a extins de-a
lungul timpului atat spre vest, incluzand si catunul Schit, cat si spre
est, incluzand catunul Straoani.

Numele acestui din urma catun s-ar
trage de la familia Streinu, care ar fi fost prima ce s-a stabilit in
acest loc, mai apoi mutandu-se si alte familii, mai ales din dosul
Orbenilor. Vechea vatra a satului redevine pamant boieresc si este
stapanit ca atare de boierii mentionati mai sus pana in anii 1920-1922,
cand sunt desproprietariti, in urma Legii agrare. Actiunea de
expropriere a fost facuta de preotul Miron V Ioan, paroh al parohiei
Dragusani si totodata si politician al Partidului Liberal. Astfel el a
luat pamantul boieresc si l-a impartit contra cost taranilor din
Dragusani, Parava, Orbeni si Racaciuni. Banii necesari erau luati cu
imprumut de la o Banca agricola infiintata tot prin demersurile
preotului Miron.
Din dobanda stransa in urma returnarii imprumuturilor s-a construit
actuala biserica parohiala cu hramul Sf. Arh. Mihail si Gavriil.
Biserica noua a fost ridicata putin mai jos fata de cea veche din lemn
cu acelasi hram, care a ars in timpul primului razboi mondial, astazi
singura marturie fiind icoana Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil, ce se
pastreaza in casa parohiala, datand din anul 1785.

Biserica noua este ridicata intre anii 1928-1938 si sfintita in anul
1946 de episcopul Lucian al Romanului. In acest sens relevanta este
pisania de deasupra usilor de intrare : Aceasta sfanta si dumnezeiasca
biserica cu hramul Sf. Voivozi ziditu-s-a din temelie in zilele regelui
Carol al II-lea si ale Preasfintitului DD Lucian Episcopul Eparhiot, in
anul mantuirii 1928-1938, prin straduinta PC Protoiereu Econom Stavrofor
Ion V Miron, parohul bisericii si ajutorul enoriasilor, s-a sfintit in
ziua de 3 nov. 1946. Prof. Pictor Th, Zarma din Turnul Severin.

 Biserica este construita din caramida facuta de credinciosi la Podul
Straoani, mai apoi transportata cu atelajele cu animale pana la locul
constructiei. Zidurile sunt ridicate pe temelie de beton, in forma de
cruce, tencuita la exterior in praf de piatra, cu picturi in ogivele de
sus si acoperita cu tabla galvanizata. Este impodobita cu doua turle
impozante din caramida, in turla vestica fiind asezate si cele doua
clopote. A fost construita de arhitectul Gh. Spiru, zis Muscaliuc, din
Cernauti, cu munca voluntara a credinciosilor. In interior este pictata
de pictorul Th. Zarma din Turnu Severin pe ulei, in stil neo-clasic :
sfinti in registre rare, cu multe motive geometrice si scene de
dimensiuni considerabile.

Catapeteasma este din lemn de stejar sculptata
la Focsani de un evreu necunoscut ca nume, in anul 1932 si pictata de
acelasi pictor pe lemn de tei.
In perioada 2000 – 2007 pictura bisericii este refacuta in intregime de
pictorul Serban Gheorghe din Bacau, iar icoanele de pe catapeteasma
incep a fi inlocuite cu altele pictate pe lemn de tei acoperit cu foita
de aur la Manastirea Tisa-Silvestri din Bacau. Tot in aceasta perioada
sunt inlocuite stranele si policandrele, se realizeaza imprejmuirea
partii sudice a curtii cu gard de beton placat cu piatra si elemente de
fier forjat si se instaleaza sistemul de incalzire centrala pe
calorifere.

Toate aceste lucruri s-au facut prin sarguinta preotului
paroh Ciuche Eugen si din dorinta sincera a credinciosilor de a pregati
sfantul locas pentru rectitorire.
Dintre preotii cunoscuti care au slujit in acest sfant locas amintim pe
Pr. Ion Pocris (1849-1899), Pr. Ion V Miron (1899-1956), Pr. Ionescu
Mircea (1946-1996), Pr. Croitoru Alexandru (1995-2004) si Pr. Ciuche
Eugen (2004-2011), Preot Ailenei Silviu Irinel (01.04.2011- 27.04.2014 ), Preot Negoiță Ioan (28.04.2014- Prezent).


Preot Negoiță Ioan

Catunul si Biserica Filiala Schit,Parohia Dragusani, comuna Parava

Satul Dragusani se intinde de la est la vest, de-a lungul DC 109B pe o
distanta de aproximativ 6 km, cuprinzand 3 subdiviziuni : Straoani, ce
se intinde de la intrarea in sat dinspre Orbeni si pana la intersectia
DJ 119D cu DC 109B, Dragusani, care merge in continuare pana in punctul
numit Cristea si Schitul, catun ce incheie in partea vestica satul si
care face legatura prin DC109B cu satul Radoaia si DJ 206B Racaciuni –
Dumbrava.

Vechimea satului Schit este la fel de mare ca si a satului
Dragusani, in trecut cele doua sate formand asezari separate. Astazi
granita dintre cele doua sate nu mai exista, formand un singur sat –
Dragusani.

Numele catunului se trage de la un vechi schit de calugari greci, care a
fiintat pe aceste meleaguri de la 1635 si pana la 1863, cand legea
secularizarii promovata de domnitorul Al. Ioan Cuza a confiscat toate
averile manastirii, care mai apoi s-a desfiintat prin plecarea
calugarilor (a se vedea Catalogul documentelor moldovenesti din
Directtia Arhivelor Centrale, supliment I (1403-1700), capitolul Schit,
pag 407).

Biserica manastirii era mica, din lemn, cu pardoseala
pietruita, pardoseala care se pastreaza pana astazi in cimitirul
actualei bisericii. De jur-imprejurul bisericii se aflau chiliile
manastirii, avand la intrare o clopotnit?, care inca mai rezista si azi,
desi se afla intr-o stare avansata de degradare. Ruine ale vechilor
chilii s-au pastrat pana in anii 1935, dupa acest an nu se mai stie
nimic despre ele. S-au mai pastrat izvorul de sub deal ce alimenta cu
apa curenta manastirea si care in 1975 a fost captat si canalizat pe
teava galvanizata spre sat de catre Mihail Diaconu, fostul dascal al
parohiei (1927-2011) si doua iazuri pentru peste, astazi secate, in care
calugarii in vechime ascundeau clopotele si odoarele bisericii, atunci
cand navaleau turcii sau tatarii.

Dupa izgonirea din tara a calugarilor greci in decembrie 1863, in zona
au ramas doar calugarii romani, impreuna cu ieromonahul Ene, care a
slujit pana la venirea pr. Ion Miron in 1899. Acesti calugari romani au
fost improprietariti, s-au casatorit si au intemeiat astfel o mica
asezare cu numele Schit. Unul din acesti sateni pe nume Costache Mares,
vazand ca vechea bisericuta de lemn se darama a donat din mosia sa
pamant si, pe cheltuiala sa, a construit intre anii 1876-1884 actuala
biserica, luand acelasi hram Sf. Nicolae.

Despre inceperea lucrarii avem
date din Catalogul Arhivelor Statului Bacau, unde gasim la pag. 85, nr.
313 o scrisoare prin care se cerea „slobozirea” lemnelor necesare
pentru construirea bisericii.
Astfel Costache Mares tocmeste constructori italieni, care ridica
actuala biserica din piatra si caramida, pe temelie tot de piatra, in
forma de corabie, tencuita simplu si varuita la exterior, cu tavan si o
turla clopotnita din scandura, in care au fost mutate clopotele din
vechea clopotnita din cimitir. La interior a fost pictat doar altarul de
catre pictorul Grama din Tg. Ocna, impreuna cu catapeteasma din lemn de
tei, pe spatele icoanei Maicii Domnului pastrandu-se si numele
pictorului. Acoperisul initial era din sindrila, insa de-a lungul
timpului biserica a mai suferit unele interventii, in urma cutremurelor
din 1940 si 1977.

Astfel intre anii 1962-1964, s-a facut o reparatie
capitala, tencuindu-se exterior toată biserica si acoperindu-se cu tabla
galvanizata, dup? care a fost resfintita de PC Protopop Grigore Balaban
in 1964, paroh fiind Pr. Ionescu Mircea.

 O a doua reparatie capitala
are loc intre anii 1998-2000, paroh fiind pr. Croitoru Alexandru. Acum
se acopera cu tabla si corpul turlei, se picteaza interior peretii pana
la bolta in tehnica fresco de catre pictorul Zarnescu, iar exterior in
ulei icoane de sfinti de catre pictorul Atanasiu Alex. Curtea bisericii
este imprejmuita cu gard de scandura, iar undeva mai jos se construieste
tot de catre fostul dascal Mihail Diaconu o troita cu hramul Schimbarea
la Fata. Astfel, dupa toate aceste reparatii, biserica a fost a doua
oara resfintita de catre PS Ioachim Bacauanul, Episcop-Vicar al
Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, in toamna anului 2000.

Cimitire

Parohia Dragusani detine in acest moment doua cimitire. Unul dintre ele este pe acelasi teren cu biserica parohiala ”Sfintii Voievozi”, avand o suprafata de 2500 mp, iar celalalt este asezat in vecinatatea amplasarii bisericii filii ”Sfantul Nicolae-Schit”, avand o suprafata de 300 mp.
Cimitirele sunt proprietatea parohiei Dragusani si administrate de catre Consiliul Parohial al parohiei Dragusani.

Actualitate

Astazi numarul total al credinciosilor din Parohia Dragusani este de 786, insumand 300 de familii. Biserica parohiala are hramul ”Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” iar biserica filiala Schit are hramul ”Sfantul Nicolae”.
Parohia Dragusani impreuna cu celelalte parohii vecine (Parohia Parava, Parohia Radoaia) si cu ISJ (Inspectoratul Scolar Judetean Bacau) a alcatuit mai multe sesiuni de catehizare a copiilor din scolile din comuna Parava. Astfel, coordonati de catre preot profesor Mocanu toate clasele de la scolile aferente comunei Parava au participat la diferite sesiuni de catehizare, spovedanie si impartasire.
Se realizeaza colecte spontane pe plan local pentru ajutorarea familiilor nevoiase sau care au de suferit in urma unor calamitati naturale sau incendii.

Preot Negoiță Ioan

Asistență socială
Documente Utile