Get Adobe Flash player

Biserica cu hramul „Sf. Arh. Mihail si Gavriil, satul Dragusani, comuna Parava

Din punct de vedere administrativ, satul Dragusani face parte din anul 1955 din comuna Parava, care este situata la cca 35 km sud de municipiul Bacau si 25 km nord de orasul Adjud.

Parava are ca vecini la nord comuna Racaciuni, la vest comuna Gura Vaii, la sud comuna Orbeni si la est comuna Pancesti si este strabatuta de doua drumuri judetene : DJ 119D Valea Seaca – Parava de la sud la nord, drum ce trece si prin satul Dragusani si DJ 206B Racaciuni – Dumbrava de la est la vest.

La recensamantul din 2002 satul Dragusani numara 943 de locuitori, cu exceptia a 2 suflete toți declarandu-se crestin-ortodocsi.

Ocupatia de baza a lor este agricultura (viticultura, pomicultura, legumicultura si cresterea animalelor). Privind dovezile istorice stravechi ale existentei satului, nu exista nici o sursa care sa le ateste. Totusi unele materiale descoperite pe vechile vetre ale satelor vecine scot in evidenta existenta lui inca din epoca neolitica : resturi de ceramica si chiar un ciocan neolitic slefuit cu gaura. Faptul ca in jurul comunei se gasesc localitati ce apartin stralucitei culturi neolitice Cucuteni (ca Racaciuni, Mandrisca, Gura Vaii) ne face sa credem ca acest complex cultural s-ar suprapune si asupra satului Dragusani, desi nu s-au facut investigatii arheologice de catre specialisti.

Catalogul documentelor moldovenesti din Directia Arhivelor Centrale, supliment I (1403-1700) confirma faptul ca satul Dragusani este asezamant vechi din timpul domnitorului Stefan cel Mare si Sfant. Aceasta atestare este intarita si de traditia locului care istoriseste ca domnitorul, venind dinspre Borzesti, a infrant o oaste turceasca in satul Dumbrava.

Coborand apoi spre satul Racaciuni, Stefan cel Mare improprietareste in campul Braescu, actualmente tarlaua nucii lui Bontas (deasupra lui Ene Bursuc), un ostean cu numele Dragus (sau Dragusanu). In acest loc s-ar fi aflat un mic sat de iobagi care lucrau pe pamanturile boierilor Alexandrini,Murgulet, Braescu si Cerchez si care devin liberi prin actul voievodului, intemeind astfel satul ce avea sa poarte numele stapanului sau, razesul Dragus.

Conditiile istorice vitrege determinate de invaziile tatare si turcesti au facut ca vatra satului sa migreze spre adaposturile padurilor si vailor dinspre vest. Astfel intre anii 1570-1583 satul este stramutat pe malul paraului sub „padurea Gugu”, asa cum apare si in catalogul mai sus mentionat la capitolul Dragusani – paraul, pag. 407. De aici satul s-a extins de-a lungul timpului atat spre vest, incluzand si catunul Schit, cat si spre est, incluzand catunul Straoani.

Numele acestui din urma catun s-ar trage de la familia Streinu, care ar fi fost prima ce s-a stabilit in acest loc, mai apoi mutandu-se si alte familii, mai ales din dosul Orbenilor. Vechea vatra a satului redevine pamant boieresc si este stapanit ca atare de boierii mentionati mai sus pana in anii 1920-1922, cand sunt desproprietariti, in urma Legii agrare. Actiunea de expropriere a fost facuta de preotul Miron V Ioan, paroh al parohiei Dragusani si totodata si politician al Partidului Liberal. Astfel el a luat pamantul boieresc si l-a impartit contra cost taranilor din Dragusani, Parava, Orbeni si Racaciuni. Banii necesari erau luati cu imprumut de la o Banca agricola infiintata tot prin demersurile preotului Miron. Din dobanda stransa in urma returnarii imprumuturilor s-a construit actuala biserica parohiala cu hramul Sf. Arh. Mihail si Gavriil. Biserica noua a fost ridicata putin mai jos fata de cea veche din lemn cu acelasi hram, care a ars in timpul primului razboi mondial, astazi singura marturie fiind icoana Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil, ce se pastreaza in casa parohiala, datand din anul 1785.

Biserica noua este ridicata intre anii 1928-1938 si sfintita in anul 1946 de episcopul Lucian al Romanului. In acest sens relevanta este pisania de deasupra usilor de intrare : Aceasta sfanta si dumnezeiasca biserica cu hramul Sf. Voivozi ziditu-s-a din temelie in zilele regelui Carol al II-lea si ale Preasfintitului DD Lucian Episcopul Eparhiot, in anul mantuirii 1928-1938, prin straduinta PC Protoiereu Econom Stavrofor Ion V Miron, parohul bisericii si ajutorul enoriasilor, s-a sfintit in ziua de 3 nov. 1946. Prof. Pictor Th, Zarma din Turnul Severin.

 Biserica este construita din caramida facuta de credinciosi la Podul Straoani, mai apoi transportata cu atelajele cu animale pana la locul constructiei. Zidurile sunt ridicate pe temelie de beton, in forma de cruce, tencuita la exterior in praf de piatra, cu picturi in ogivele de sus si acoperita cu tabla galvanizata. Este impodobita cu doua turle impozante din caramida, in turla vestica fiind asezate si cele doua clopote. A fost construita de arhitectul Gh. Spiru, zis Muscaliuc, din Cernauti, cu munca voluntara a credinciosilor. In interior este pictata de pictorul Th. Zarma din Turnu Severin pe ulei, in stil neo-clasic : sfinti in registre rare, cu multe motive geometrice si scene de dimensiuni considerabile.

Catapeteasma este din lemn de stejar sculptata la Focsani de un evreu necunoscut ca nume, in anul 1932 si pictata de acelasi pictor pe lemn de tei. In perioada 2000 – 2007 pictura bisericii este refacuta in intregime de pictorul Serban Gheorghe din Bacau, iar icoanele de pe catapeteasma incep a fi inlocuite cu altele pictate pe lemn de tei acoperit cu foita de aur la Manastirea Tisa-Silvestri din Bacau. Tot in aceasta perioada sunt inlocuite stranele si policandrele, se realizeaza imprejmuirea partii sudice a curtii cu gard de beton placat cu piatra si elemente de fier forjat si se instaleaza sistemul de incalzire centrala pe calorifere.

Toate aceste lucruri s-au facut prin sarguinta preotului paroh Ciuche Eugen si din dorinta sincera a credinciosilor de a pregati sfantul locas pentru rectitorire. Dintre preotii cunoscuti care au slujit in acest sfant locas amintim pe Pr. Ion Pocris (1849-1899), Pr. Ion V Miron (1899-1956), Pr. Ionescu Mircea (1946-1996), Pr. Croitoru Alexandru (1995-2004) si Pr. Ciuche Eugen (2004-2011), Preot Ailenei Silviu Irinel (01.04.2011- 27.04.2014 ), Preot Negoiță Ioan (28.04.2014- Prezent).

Preot Negoiță Ioan

Catunul si Biserica Filiala Schit,Parohia Dragusani, comuna Parava

Satul Dragusani se intinde de la est la vest, de-a lungul DC 109B pe o distanta de aproximativ 6 km, cuprinzand 3 subdiviziuni : Straoani, ce se intinde de la intrarea in sat dinspre Orbeni si pana la intersectia DJ 119D cu DC 109B, Dragusani, care merge in continuare pana in punctul numit Cristea si Schitul, catun ce incheie in partea vestica satul si care face legatura prin DC109B cu satul Radoaia si DJ 206B Racaciuni – Dumbrava.

Vechimea satului Schit este la fel de mare ca si a satului Dragusani, in trecut cele doua sate formand asezari separate. Astazi granita dintre cele doua sate nu mai exista, formand un singur sat – Dragusani.

Numele catunului se trage de la un vechi schit de calugari greci, care a fiintat pe aceste meleaguri de la 1635 si pana la 1863, cand legea secularizarii promovata de domnitorul Al. Ioan Cuza a confiscat toate averile manastirii, care mai apoi s-a desfiintat prin plecarea calugarilor (a se vedea Catalogul documentelor moldovenesti din Directtia Arhivelor Centrale, supliment I (1403-1700), capitolul Schit, pag 407).

Biserica manastirii era mica, din lemn, cu pardoseala pietruita, pardoseala care se pastreaza pana astazi in cimitirul actualei bisericii. De jur-imprejurul bisericii se aflau chiliile manastirii, avand la intrare o clopotnit?, care inca mai rezista si azi, desi se afla intr-o stare avansata de degradare. Ruine ale vechilor chilii s-au pastrat pana in anii 1935, dupa acest an nu se mai stie nimic despre ele. S-au mai pastrat izvorul de sub deal ce alimenta cu apa curenta manastirea si care in 1975 a fost captat si canalizat pe teava galvanizata spre sat de catre Mihail Diaconu, fostul dascal al parohiei (1927-2011) si doua iazuri pentru peste, astazi secate, in care calugarii in vechime ascundeau clopotele si odoarele bisericii, atunci cand navaleau turcii sau tatarii.

Dupa izgonirea din tara a calugarilor greci in decembrie 1863, in zona au ramas doar calugarii romani, impreuna cu ieromonahul Ene, care a slujit pana la venirea pr. Ion Miron in 1899. Acesti calugari romani au fost improprietariti, s-au casatorit si au intemeiat astfel o mica asezare cu numele Schit. Unul din acesti sateni pe nume Costache Mares, vazand ca vechea bisericuta de lemn se darama a donat din mosia sa pamant si, pe cheltuiala sa, a construit intre anii 1876-1884 actuala biserica, luand acelasi hram Sf. Nicolae.

Despre inceperea lucrarii avem date din Catalogul Arhivelor Statului Bacau, unde gasim la pag. 85, nr. 313 o scrisoare prin care se cerea „slobozirea” lemnelor necesare pentru construirea bisericii. Astfel Costache Mares tocmeste constructori italieni, care ridica actuala biserica din piatra si caramida, pe temelie tot de piatra, in forma de corabie, tencuita simplu si varuita la exterior, cu tavan si o turla clopotnita din scandura, in care au fost mutate clopotele din vechea clopotnita din cimitir. La interior a fost pictat doar altarul de catre pictorul Grama din Tg. Ocna, impreuna cu catapeteasma din lemn de tei, pe spatele icoanei Maicii Domnului pastrandu-se si numele pictorului. Acoperisul initial era din sindrila, insa de-a lungul timpului biserica a mai suferit unele interventii, in urma cutremurelor din 1940 si 1977.

Astfel intre anii 1962-1964, s-a facut o reparatie capitala, tencuindu-se exterior toată biserica si acoperindu-se cu tabla galvanizata, dup? care a fost resfintita de PC Protopop Grigore Balaban in 1964, paroh fiind Pr. Ionescu Mircea.

 O a doua reparatie capitala are loc intre anii 1998-2000, paroh fiind pr. Croitoru Alexandru. Acum se acopera cu tabla si corpul turlei, se picteaza interior peretii pana la bolta in tehnica fresco de catre pictorul Zarnescu, iar exterior in ulei icoane de sfinti de catre pictorul Atanasiu Alex. Curtea bisericii este imprejmuita cu gard de scandura, iar undeva mai jos se construieste tot de catre fostul dascal Mihail Diaconu o troita cu hramul Schimbarea la Fata. Astfel, dupa toate aceste reparatii, biserica a fost a doua oara resfintita de catre PS Ioachim Bacauanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, in toamna anului 2000.

Cimitire Parohia Dragusani detine in acest moment doua cimitire. Unul dintre ele este pe acelasi teren cu biserica parohiala ”Sfintii Voievozi”, avand o suprafata de 2500 mp, iar celalalt este asezat in vecinatatea amplasarii bisericii filii ”Sfantul Nicolae-Schit”, avand o suprafata de 300 mp. Cimitirele sunt proprietatea parohiei Dragusani si administrate de catre Consiliul Parohial al parohiei Dragusani. Actualitate Astazi numarul total al credinciosilor din Parohia Dragusani este de 786, insumand 300 de familii. Biserica parohiala are hramul ”Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” iar biserica filiala Schit are hramul ”Sfantul Nicolae”. Parohia Dragusani impreuna cu celelalte parohii vecine (Parohia Parava, Parohia Radoaia) si cu ISJ (Inspectoratul Scolar Judetean Bacau) a alcatuit mai multe sesiuni de catehizare a copiilor din scolile din comuna Parava. Astfel, coordonati de catre preot profesor Mocanu toate clasele de la scolile aferente comunei Parava au participat la diferite sesiuni de catehizare, spovedanie si impartasire. Se realizeaza colecte spontane pe plan local pentru ajutorarea familiilor nevoiase sau care au de suferit in urma unor calamitati naturale sau incendii.
Preot Negoiță Ioan
Asistență socială
Documente Utile