PAROHIA Hutu, comuna Gaiceana, Biserica cu hramul „Sf. Dumitru”
Satul Huțu este situat în partea de nord a comunei Găiceana. Parohia Huțu se compune din satele: Huțu, Slătăresa,Draja și Ghilăvești.
Cele 120 de familii cu 520 de suflete cât numără în total sunt români ortodoxi și au ca ocupație agricultura. Numele satului prvine de la numele de huțeni , oameni care au fost aduși în vechime din nordul Bucovinei ca lucrători la pădure și care stabilindu-se aici cu timpul au format satul. Satul are o vechime foarte mare, marturie fiind obiectele descoperite în urma unor săpături efectuate în localitate. Între aceste obiecte amintim: monezi și o statuie apropomorfă, care fiind trimisă spre analiză și cercetare la Academia din București, s-a dovedit că datează cu foarte mulți ani în urmă.Ca document oficial este consemnarea din Marele Dicționar Geografic al României din 1900, care vorbește despre construirea unei biserici în acest sat de către Nechita Rusu în anul 1799, biserica din lemn care nu se mai păstrează.
Biserica din satul Huțu a fost începuă în anul 1913 dar din cauza lipsurilor de fonduri a fost terminată 1920. Planul bisericii a fost întocmit de inginerul Florea Constantin. Lucrarea a fost executată de frații Lazăr si Ioan Mohora. O parte din materiale au fost aduse de la fostul schit Buzdugani care a fost demolat.
Catapeteasma a fost sculptată de Franț Preis neamț de origine. Pictura a fost executată în tempera de către pictorii Solescu și Niculescu, ucenici ai marelui pictor Tătărăscu.
La terminarea lucrărilor un aport mare la avut preotul Cozma Samoilă și consilierul Voinescu Dumitru. La dotarea cu odoare 1924 când s-a dat cultului, o mare contribuție a avut-o avocatul Iordache Samoilă din București.
Biserica este din carămidă pe temelie de beton și acoperită cu tablă zincată.Este construită în formă de cruce cu o singură turlă in stil brâncovenesc.
Biserica a suferit reparații în anii 1927 și 1942,iar 1957 a fost repictată.
Din 1981 când paroh a fost numit Pr. Lăcătușu Constantin, din cauza timpului și mai ales a cutremurelor a fost necesară o nouă reparație și consolidare. Reparația s-a făcut între anii 1983-1990. S-au turnat opt stâlpi de susținere ,două centuri cu tiranți metalici, folosindu-se 20 tone fier beton.
Resfințirea s-a făcut în anul 1991 de Presfințitul Episcop Eftimie. Biserica în prezent este in stare bună cu toate că în toamna anului 2010 în urma unui incediu au ars tote odoarele din Sfântul Altar.Cu ajutorul enoriașilor s-au cumpărat toate cele necesare pentru exercitarea cultului. Din august 2010 s-a început construcția unei case praznicale cu, camera mortuară și bucătărie. Lucrarea s-a finalizat în 2012, când pe 4 noiembrie a fost sfințită de către Presfințitul Ioachim Băcăuanul.
Biserica nu conține obiecte de patrimoniu, singurul obiect de valoare este policandrul de lemn lucrat de deținuții din închisoarea din Galați.