Satul Măldăreşti este situat în partea de sud est a judeţului Bacău şi se întinde pe o lungime de 1 km. pe valea pârâului Berheci, având drumul principal pe marginea satului în partea de est, din care se desprind din loc în loc uliţe înguste, şi numără arproximativ 70 de familii fiind toţi români de religie ortodoxă, având ca ocupaţie principală agricultura. Sat de razesti cu aşezare veche de peste 600 de ani cu cea mai veshe atestare documentara a uniu uric de la Ștefan- Voievod purtind date de 12 martie 1445, prin care domnitorul dadea lui Stanciu trei silisti pe Berheci , prima Raspochi,a doua Puiești si a treia Maldarești. Prin siliste se intelegea locul unde a fost sat sau loa in vatra satului, aceasta in seamna ca ele existau inaintea atestarii lor documentare, Despre originea toponimului Maldărești nu se știe nimic până acum dar se poate deduce ca este vorba despre un oarecare Maldăr, Măldar, Maldar așezat aici în prima jumatate a secolului XV-lea, urmașii acestuia formând satul Măldarești. Satul Negulești și-ar fi luat numele de laun oarecare Neagu sau Nega urmasii acestuia dind numele satului Negulesti. Dovada existenței acestora pe aceste locuri este atestata de un document datat 20 aprilie 1577(7085), prin care nepotii Neagului având ocina avuta de la Alexandru-Voda, o bucata de teren situată pe mosia Dadestilor linga Lichtiseni. Satul Negulesti este cel puțin la fel de vechi ca și satul Măldșrești având la baza un document datat 5 februarie1686 la Iași în care se consemneză : Anița ci barbaul ei Tofan, cu feciorii lor Iorga si Stratulat dau lui Iordache Ruset postelnic un loc de prisacă la Negulești, ținutul Tecuci, unde se impreuna hotarul cu tinutul Putna. (manuscris nr. 628 fila 71) Viata religioasaă a locuitorilor din satele Negulesti Măldaresti si cătunele din jur a fost puternic influențată de apariția unor biserici în satele vecine cum ar fi Blaga (1686), Șerboaia și Lărgășeni in a doua jumatate a sec XVIII-lea , huruiești Capotești, Podu Turcului ș.a. Biserica veche din Maldaresti a fost construita probabil in anul 1801 pe o temelie mai veche a altei biserici din cărămidă din lemn lipita cu vălatuci in stil moldovenesc de preotul Ioan Iconomu înzestrând-o cu teren agricol lat de 75 de stinjeni (veche măsură de lungime care in Moldova avea 8 palme domnești sau 2,24 metri. Un stânjen pătrat era egal 5,3m 2 ),și lungimea din zarea Sârbilor până la pârâul Șerboaei fiind afiliată Spiridoniei din Iași. În marele Dicționar Geografic al României, realizat de Alexandru Lahovari, se menționeaza că biserica din Măldărești dateaza din anul 1801. Între anii 1966-1975 a fost proiectată şi construită din temelie actuala biserică cu hramaul ,,Adormirii Maicii Domnului’’de către sfinţia s a Prea Cuviosul arhimadrit Nicodim Sachelarie pe cheltuiala sa și credincioşilor din sat. Fiind fiu al satului, nascut la 8 septembrie 1902 din păriţti agricultori a rămas de mic fără mamă a fost crescut de rude. Fiind foarte iubitor de Dumnezeu, in toamna anului 1921 a intrat in obştea Mănăstirii Cernica. După câteva luni s-a stabilit la Mănăstirea Frăsinei. Acolo a primit schima monahală şi s-a format duhovniceşte lingă cei mai iscusiţi călugări. Intre anii 1922-1930 a urmat seminarul din Rimnicu-Vilcea. Apoi a continuat Facultatea de teologie din Bucuresti, ajungănd un eminent teolog. Din anul 1930 a fost neintrerupt pedagog, profesor si director la mai multe seminarii, ca: Cernica, Rimnicu-Vilcea, Mănăstirea Neamţ, Craiova şi Curtea de Argeş, crescând in frică de Dumnezeu mii de slujitori ai Bisericii lui Hristos şi scriind mai multe carţi teologice de morala şi drept canonic. Intre anii 1960 – 1973 s-a retras ca pensionar in satul natal. Aici a construit din temelie o biserică nouă şi a fost cel mai iubit sfetnic si păruite al credincioşilor săi. Spre sfirşitul anului 1973, câd construcţia bisericii din Maldareşti era terminată, părintele Nicodim s-a imbolnăvit. Ucenicii voiau să-l ducă la spital, iar el le-a zis: – Lăsaţi, fraţilor. Ajunge! Atât a fost de la Dumnezeu! Apoi, lăsâind testament de înmormântare, a primit Prea Curatele Taine la 24 noiembrie, in ziua plecarii sale la mănăstire, şi-a dat duhul in mîinile Domnului cu aceasta rugăciune pe buzele sale: Slavă lui Dumnezeu pentru toate ! fiind îngropat alături de biserica ctitorită de el. Încheierea lucrărilor între anii 1974-1975 , dupa trecerea la cele veşnice a Prea Cuviosului Părinte Nicodim sa efectuat sub păstorirea Prea Cuviosului Părinte ieromonah Emilian Panaite. Între anii 1999-2001 sau efectuat lucrări de restaurare a exteriorului bisericii, reacoperirea şi repictarea integrală în interior sub păstorirea preotului paroh, Adam Ionel şi a unui comitet de construcţie cu ajutorul donaţiilor enoriaşilor şi a altor credincioşi Preot Paroh Cojocaru Marian Cristinel